ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 6 martie 2019
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 13 din 5 martie 2018 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis acțiunea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în contradictoriu cu intimații A. și B.; a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne pentru minorii C., D., E., F., G.; a dispus suspendarea drepturilor și obligațiilor părintești ale intimaților B. și A. și exercitarea acestora de către președintele Consiliului Județean Teleorman, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin Decizia nr. 738/A din 13 iulie 2018 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâții A. și B. împotriva sentinței.
Prin Decizia nr. 1255/A din 16 noiembrie 2018 aceeași instanță a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei anterior menționate.
Împotriva acestei decizii a declarat calea de atac intitulată apel contestatorul B.
Cererea nu a fost semnată de către contestator, nu a fost încadrată în drept și nu a fost motivată, acesta arătând generic că soluția dată în contestație nu este conformă legii.
Contestatorul a declarat, de asemenea, apel, printr-o cerere distinctă, semnată dar nemotivată și neîncadrată în drept, împotriva dovezii de comunicare a Deciziei nr. 1255/A/16.11.2018 a Curții de Apel București, cerere ce nu poate fi calificată drept cale de atac, întrucât potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., obiectul unei căi de atac nu îl poate constitui decât hotărârea judecătorească.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că " secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel".În ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege, "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții".
Coroborând dispozițiile legale incidente, menționate anterior și aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenței materiale, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă, întrucât acestei instanțe nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de posibilitate.
Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție, or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere expres acestei instanțe competență în soluționarea apelului.
Chiar dacă ar fi fost intitulată "recurs" calea de atac exercitată, dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rețin că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.
În speță, Decizia nr. 1255/A/16.11.2018 a Curții de Apel București este dată în soluționarea unei contestații în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui litigiu având ca obiect deschiderea procedurii adopției.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".
Obiectul pe fond al cauzei îl constituie deschiderea procedurii adopției, instituție juridică ce are sediul materiei în dispozițiile Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției.
Art. 84 alin. (3) din această lege prevede că "Cererile prevăzute de prezenta lege, precum și cele privind încetarea adopției sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanța competentă se judecă de Tribunalul București", iar art. 88 alin. (1) reține că "Hotărârile prin care se soluționează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului în termen de 10 zile, cu excepția hotărârilor judecătorești prin care se soluționează cererea de deschidere a procedurii adopției, unde termenul de apel este de 30 de zile."
În aplicarea acestor dispoziții legale, litigiul a fost soluționat în fond de către Tribunalul Teleorman, iar în apel de către Curtea de Apel București, hotărârea pronunțată de această instanță fiind definitivă conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ce statuează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Astfel, întrucât hotărârea supusă contestației în anulare (Decizia nr. 738/A/13.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în apel, în cauza având ca obiect deschidere procedură adopție) nu are deschisă calea recursului, nici hotărârea dată în contestație (Decizia nr. 1255/A/16.11.2018, recurată în prezenta cauză) nu beneficiază de această cale extraordinară de atac, situație față de care prezenta cale de atac, chiar dacă ar fi fost intitulată "recurs", ar fi fost tot inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată "apel" formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 1255/A din 16 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de contestatorul B., cu domiciliul în comuna Rădoiești, sat Rădoiești-Deal, județul Teleorman, împotriva Deciziei nr. 1255/A din 16 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimații A., cu domiciliul în comuna Rădoiești, sat Rădoiești-Deal, județul Teleorman, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, cu sediul în Alexandria, județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2019.
Procesat de GGC - NN