ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1765/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2019, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 130 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Craiova.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 decembrie 2019 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, petenta a arătat că formulează recurs împotriva încheierii din 19 noiembrie 2019, întrucât este nelegală, dată cu nerespectarea deciziei Curții Constituționale a României; a învederat că va depune motivele de recurs până la primul termen de judecată.

La 10 martie 2020, recurenta a depus note de ședință prin care a învederat că cererea de recuzare a fost formulată în fața unui complet compus din trei judecători, dar a fost soluționată de un complet compus din doi judecători, contrar deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii; la aceeași dată, recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit chitanței seria x/2020 nr. 35542 din 4 martie 2020.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

În termen legal, intimata B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate; la 12 februarie 2020, intimatul C. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva excepției prematurității declarării căii de atac, respectiv a îndeplinirii condițiilor de formă ale cererii de recurs.

Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 18 mai 2020.

La 02 iunie 2020, intimata B. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, respectiv anularea recursului, pentru nemotivare.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 decembrie 2019.

Potrivit programului de evidență informatizată a instanțelor, dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în care a fost pronunțată încheierea recurată, a fost soluționat la data de 12 decembrie 2019, prin decizia nr. 1230/2019.

Această decizie prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 749 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații B. și C., este o hotărâre definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., așa încât devin aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri", prin urmare recurenta are deschisă calea de atac a recursului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimați, Înalta Curte reține că aceasta nu este o veritabilă excepție care să vizeze exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege, deci inadmisibilă, ci, din modul cum a fost formulată, reiese că vizează nulitatea recursului, cu motivarea că nu cuprinde critici de nelegalitate a încheierii recurate, care să poată fi circumscrise motivelor de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea nr. 130 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea tuturor judecătorilor Curții de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 46 C. proc. civ., pot fi recuzați numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare, iar dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că este inadmisibilă cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât cei prevăzuți la art. 46.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ci a învederat că încheierea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu nerespectarea deciziei Curții Constituționale.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Craiova, Înalta Curte arată că eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată.

La data de 10 martie 2020, recurenta a depus note de ședință prin care a învederat că cererea de recuzare a fost formulată în fața unui complet compus din trei judecători, dar a fost soluționată de un complet compus din doi judecători, contrar deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Decizia nr. 1230 din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, a fost comunicată revizuentei la 14 ianuarie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul curții de apel.

Înalta Curte reține că, raportat la data comunicării deciziei nr. 1230 din 12 decembrie 2019, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la 20 ianuarie 2020, aceasta fiind data limită până la care recurenta avea posibilitatea să depună completări ale motivelor de recurs depuse inițial.

Așadar, notele de ședință depuse de recurentă la 10 martie 2020 sunt formulate cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte nu le va analiza, întrucât petenta a avut posibilitatea să invoce, în termenul legal, decizia nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, existentă în ordinea juridică, atât la data formulării cererii de recuzare, cât și la data formulării prezentului recurs.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate a încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-revizuenta A. împotriva încheierii de ședință nr. 130 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de ședință nr. 130 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.