ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1353/2020

Ședința publică din data de 01 iulie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2019, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 142 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. de recuzare a membrilor completului de judecată C4CIV, învestit cu soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulate în dosarul nr. x/2019.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 ianuarie 2020 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, petenta a solicitat desființarea încheierii atacate și recuzarea membrilor completului de judecată, arătând că cererea de recuzare a fost, în mod greșit, respinsă, deși există motive pentru a se dispune recuzarea potrivit art. 41 și 42 C. proc. civ., iar judecătorii au dat dovadă de lipsă de imparțialitate.

La 06 martie 2020, recurenta a depus note de ședință prin care a învederat că cererea de recuzare a fost formulată în fața unui complet compus din trei judecători, dar a fost soluționată de un complet compus din doi judecători, contrar deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. La aceeași dată, recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit chitanței seria x din 4 martie 2020.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, prin raport s-a reținut că cererea de recurs nu este legal timbrată, sens în care i s-a pus în vedere recurentei că are obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 4 mai 2020.

La 13 mai 2020, intimații B. și C. au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat anularea recursului, întrucât motivele invocate nu se circumscriu motivelor de recurs expres prevăzute de lege, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește recursul îndreptat împotriva soluției de respingere a recuzării, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 ianuarie 2020.

Potrivit programului de evidență informatizată a instanțelor, dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în care a fost pronunțată încheierea recurată, a fost soluționat la data de 12 decembrie 2019, prin decizia nr. 1230/2019.

Această decizie prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 749 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații B. și C., este o hotărâre definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., așa încât devin aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri", prin urmare recurenta are deschisă calea de atac a recursului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea nr. 142 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea membrilor completului de judecată C4CIV, învestit cu soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulate în dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, față de modul cum a fost formulată cererea de recuzare, rezultă că singurul motiv al recuzării îl constituie faptul că petenta apreciază că judecătorii recuzați nu se pot pronunța asupra cererii cu care au fost învestiți, întrucât aceasta a recuzat toți judecătorii Curții de Apel Craiova printr-o cerere anterioară, soluționată prin încheierea nr. 130 din 19 noiembrie 2019, fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentă împotriva judecătorilor Curții de Apel Craiova.

Cum, în cauza dedusă judecății, nu a rezultat că judecătorii completului de judecată C4CIV au dat dovadă de lipsă de imparțialitate ori că există alte motive pentru a se dispune recuzarea, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 41 și art. 42 C. proc. civ., instanța a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petenta A..

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ci a solicitat admiterea cererii de recuzare, arătând că judecătorii au dat dovadă de lipsă de imparțialitate și că există motive pentru a se dispune recuzarea prevăzută de art. 41 și art. 42 C. proc. civ., fără a detalia și argumenta care sunt motivele de nelegalitate de care se prevalează.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare, Înalta Curte arată că eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată.

La data de 06 martie 2020, recurenta a depus note de ședință prin care a învederat că cererea de recuzare a fost formulată în fața unui complet compus din trei judecători, dar a fost soluționată de un complet compus din doi judecători, contrar deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Decizia nr. 1230 din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, a fost comunicată revizuentei la 14 ianuarie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul curții de apel.

Înalta Curte reține că, raportat la data comunicării deciziei nr. 1230 din 12 decembrie 2019, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la 20 ianuarie 2020, aceasta fiind data limită până la care recurenta avea posibilitatea să depună completări ale motivelor de recurs depuse inițial.

Așadar, notele de ședință depuse de recurentă la 06 martie 2020 sunt formulate cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte nu le va analiza, întrucât petenta a avut posibilitatea să invoce, în termenul legal, decizia nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, existentă în ordinea juridică, atât la data formulării cererii de recuzare, cât și la data formulării prezentului recurs.

În plus, completul care a soluționat cererea de recuzare a fost legal constituit, prin raportare la prevederile art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 17 decembrie 2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, care dispun în sensul că:

"Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul imediat următor, care judecă în aceeași materie."

Or, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul Curții de Apel Craiova, petenta A. a recuzat completul de judecată C4CIV, compus din judecătorii D., E. și F., iar în temeiul dispozițiilor art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cererea a fost soluționată de completul imediat următor în materie civilă, respectiv completul C1CIV, compus din judecătorii G., H. și I..

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-revizuenta A. împotriva încheierii nr. 142 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-revizuenta A. împotriva încheierii nr. 142 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2020.