ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 134/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 4 mai 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. și în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 677/2001 și art. 77 C. civ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună apărarea drepturilor nepatrimoniale ale acestuia, și anume apărarea principiului securității datelor sale cu caracter personal prin mijloacele reglementate în art. 453 C. civ., cu repararea prejudiciului material cert în cuantum de 548.306,23 euro la cursul BNR din ziua plății, care i-a fost creat prin această prelucrare ilegală a datelor de către cele două pârâte, totul derulându-se "sub umbrela" Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Agenției Naționale de Integritate.

La 7 mai 2018, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la repararea prejudiciului material cert în cuantum de 548.306,23 euro.

La 28 noiembrie 2018, reclamantul a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în interpretarea normelor juridice unionale din tratate, din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, din normele de aplicare ale statutului deputaților din Parlamentul European și din Regulamentul Uniunii nr. 679/2016, în vigoare din 25 mai 2018, indicate.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 917 din 3 mai 2019, a respins excepția lipsei de interes a reclamantului. A respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor B. și D.. A admis excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune. A respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele B. și D. și cu chematul în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 91A din 21 ianuarie 2020, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Decizia din calea de atac a fost atacată cu recurs de către reclamantul A..

În dosarul instanței supreme, numita E. a formulat cerere de intervenție accesorie pentru recurent, întemeiată pe art. 61 alin. (3) C. proc. civ., iar prin punctul de vedere recurentul a ridicat excepția de neconstituționalitate privind art. 29 alin. (5) teza I din Legea nr. 47/1992, republicată și art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2048 din ședința Camerei de Consiliu de la 14 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de reclamantul A.. A respins cererea de intervenție formulată de E. în interesul recurentului. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza I din Legea nr. 47/1992, republicată și art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând admiterea acesteia și schimbarea în totalitate a deciziei nr. 2048 din 14.10.2020.

Calea de atac a fost fundamentată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în conformitate cu care "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."

A susținut revizuentul că înscrisul nou îl reprezintă furnizarea de informații nr. 619434/2020 ridicată de la ghișeul ONRC din 20.10.2020, din care rezultă că persoana fizică B. nu a deținut și nu deține calități/funcții în cadrul profesioniștilor înregistrați în registrul central computerizat al comerțului.

Astfel, înscrisul nou a fost obținut, pe de o parte la 20.10.2020, după pronunțarea hotărârii nr. 2048/14.10.2020, iar, pe de altă parte, acesta atestă că intimata B. din prezenta cauză nu a îndeplinit în mod legal în conformitate cu dreptul intern statutul de persoană fizică autorizată care să exercite o activitate profesională pe teritoriul României, prin care să fi fost specializată în tratarea aspectelor fiscale și sociale din contractele de muncă sau contractele de prestări servicii.

Totodată, prin cererea de revizuire s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza inițială din Legea nr. 47/1992, 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., precum și a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu trei întrebări preliminare, menționate în înscris.

La 15 ianuarie 2021, revizuentul a depus completare la cererea de revizuire, precizând că înțelege să renunțe la excepția de neconstituționalitate și la sesizarea Curții de Justiție Europene, invocate în motivarea revizuirii.

Nu au fost depuse întâmpinări la cererea de revizuire, însă intimatele B. și D. au formulat concluzii scrise, prin care au semnalat că revizuirea este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă: decizia atacată a fost pronunțată în procedura de filtru reglementată de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu este incident cazul de revizuire stipulat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu este îndeplinită condiția apariției unui înscris nou reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Înscrisul pe care se întemeiază cererea de revizuire nu poate fi calificat ca înscris reținut de partea potrivnică, revizuentul putând intra oricând în posesia acestuia, deoarece este un document care cuprinde informații publice și se eliberează oricând, la cererea oricărei persoane.

Analizând cererea de revizuire în raport de chestiunea admisibilității, invocată din oficiu la acest termen de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În speță, prin decizia nr. 2048 din 14 octombrie 2020, pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul exercitat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 91 A din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A respins cererea de intervenție formulată de E. în interesul recurentului. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza I din Legea nr. 47/1992, republicată și art. 493 alin. (5) C. proc. civ.. În privința soluției asupra recursului, a menționat că hotărârea este dată fără nicio cale de atac.

Prezenta cale de atac a vizat soluția din recurs, revizuentul solicitând schimbarea în totalitate a deciziei nr. 2048/2020 și respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și a prescripției dreptului material la acțiune.

Prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, ceea ce duce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu revizuire sau contestație în anulare.

Așa fiind, decizia nr. 2048 pronunțată în ședința camerei de consiliu de la 14 octombrie 2020 nu este supusă căii de atac a revizuirii.

În aplicarea prevederilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2048 din 14 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2048 din 14 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2021.