ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 925/2020

Ședința publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a I-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.01.2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași cu sediul municipiul Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, B., C., D., E. și F., a solicitat anularea Deciziei nr. 114 din 05.08.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și obligarea pârâtei emitente a deciziei să-i plătească despăgubiri compuse din toate drepturile bănești cuvenite din salarii și din celelalte drepturi bănești de care ar fi putut beneficia indexate, majorate și recalculate cu indicii de inflație la data plății efective începând cu data de 05.09.2013 (data expirării preavizului) până la data reintegrării sale în funcția publică.

Prin aceeași cerere s-a solicitat obligarea pârâtei emitente a actului, în solidar cu cei cinci funcționari publici chemați în judecată, la plata de daune morale în cuantum de 50.000 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, 8, 9, 16, 18 și 24 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999.

Prin sentința nr. 626 din 22 mai 2015, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității sale procesual pasive a ANAF și, pe cale de consecință a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

Totodată, a respins, ca inadmisibilă, excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Botoșani de a soluționa capătul de cerere privind nelegalitatea Ordinului ANAF 1104/2013 și a Ordinul președintelui ANAF nr. 1107/2013, excepție invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani.

De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Botoșani, invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani.

A respins, ca inadmisibilă, excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generală Regională a Finanțelor Publice Iași pentru capătul de cerere privind nelegalitatea Ordinelor nr. 1104/2013, nr. 1107/2013 și nr. 2133/2013 emise de președintele ANAF și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind nelegalitatea acestor ordine, invocate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani.

A respins excepția lipsei calității procesuale a pârâților C., B., D.,F. și E., invocată de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, F. și B..

A admis, în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani;

A anulat Decizia nr. 114 din 05.08.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași;

A obligat pârâta să reintegreze reclamantul pe funcția de inspector clasa I grad profesional superior, în cadrul Biroului (Compartimentului) Colectare și Executare Silită din cadrul Serviciului Fiscal municipal Dorohoi;

A obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași să plătească reclamantului o despăgubire egală cu drepturile bănești care i s-ar fi cuvenit, din momentul eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, indexate cu indicele de inflație de la data la care ar fi fost datorate și până la data plății efective;

A respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în solidar cu funcționarii publici F. și B., la plata de daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal: reclamantul A. și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani.

Prin Decizia nr. 48 din 19 ianuarie 2016 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de D.G.R.F.P. Iași- prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, împotriva sentinței nr. 626 din 22 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2014, intimați fiind pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală București, B. și F..

A casat în parte sentința civilă nr. 626/2015 a Tribunalului Botoșani, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 114/2013, emisă de D.G.R.F.P. Iași, reintegrarea în funcție și plata drepturilor bănești, ca nefondată.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins recursul formulat de reclamantul A., declarat împotriva aceleiași sentințe nr. 626/2015 a Tribunalului Botoșani, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 48 din 19 ianuarie 2016 a formulat cerere de revizuire în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuentul A. fiind înregistrată la data de 02.03.2017 pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei nr. 48 din 19 ianuarie 2016 - pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal - dosar nr. x/2014, intimați fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, B. și F..

Împotriva deciziei menționate la pct. I.2 a formulat recurs revizuentul A. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

A arătat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar sarcina dovedirii împrejurării că partea nu cunoștea de existența înscrisului revine părții adverse, interesate.

S-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., judecătorii care au soluționat atât fondul cât și cererea de revizuire comițând erori materiale din interes și cu intenție, dând interpretări subiective prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

In raport de motivele de nelegalitate invocate, de probele noi depuse la dosar și de normele de drept incălcate in mod greșit de curtea de apel, s-a solicitat admiterea recursului.

In drept recurentul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6-8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Finanțelor Publice Botoșani, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Intimații - pârâți F. și B. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinări recurentul revizuent, a solicitat instanței respingerea apărărilor formulate de intimați.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, ceea ce face inutilă analiza fondului.

Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În cauză, hotărârea asupra căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii este pronunțată de Curtea de Apel Suceava in recurs, respectiv decizia nr. 48 din 19 ianuarie 2016 - pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal

Pe cale de consecință, în aplicarea art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, și anume Decizia nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, nu este supusă căii de atac a recursului.

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

În cauză, decizia nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, este definitivă, în înțelesul dispozițiilor legale anterior menționate, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1456 din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.