ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2020

Ședința publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a CAF sub nr. de dosar x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Sibiu a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 40/17.02.2015 și a Notei de neconformitate nr. x/22.10.2014 emise de către pârât ca fiind netemeinice și nelegale.

Prin sentința civilă nr. 2369 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția perimării, invocată din oficiu.

S-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 412 pct. 7 din C. proc. civ., admiterea căii de atac și respingerea excepției perimării.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a invocat excepția tardivității recursului in raport dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de declarare al căii de atac fiind de 5 zile de la pronunțare.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta - reclamantă a solicitat respingerea excepției, considerând că dispozițiile art. 421 din C. proc. civ. trebuie coroborat cu modalitatea de comunicare a hotărârii.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate in principiu ale cererii de recurs.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Potrivit dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată la data de 15 iunie 2017, iar ștampila postei aplicată pe plicul de expediere a recursului, poartă data de 27 iunie 2017.

Completul reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., in sensul că nu există motive de casare de ordine publică care să fie ridicate din oficiu de către instanță.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., in sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii in termen.

In ceea ce privește susținerile recurentei - reclamante că ar fi aplicabil in cauză un termen de recurs care ar curge de la comunicarea sentinței și nu de la pronunțarea soluției, Inalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, nu permite nicio derogare de la dispoziția expresă prevăzută în dispozițiile art. 421 din C. proc. civ., care sunt aplicabile prezentei spețe, in raport de soluția dată de instanța de fond care a constatat perimată acțiunea.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) și 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Sibiu împotriva sentinței civile nr. 2369 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.