ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6117/2019

Ședința publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.), anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.09.2015 emis de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., referitor la contractul de finanțare nr. x/28.04.2011, cod SMIS 11206 cu titlul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale - Liceul Teoretic Petru Cercel - Municipiul Târgoviște", anularea Deciziei nr. 341/16.11.2015 emisă de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., suspendarea executării acestora.

Prin sentința nr. 232 pronunțată în data de 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a anulat în parte Decizia nr. 341/16.11.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.09.2015 emise de pârâtă, în ceea ce privește constatarea ca fiind neeligibile a cheltuielilor în cuantum de 56.994,20 RON și 13.678,61 RON TVA (cererea de rambursare nr. x, contract nr. x/13.05.2014 - lotul 5) și a luat act de declarația reclamantei cu privire la solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recursuri reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1 Prin motive recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, a susținut că în cauză a fost realizată o expertiză în specialitatea inginerie și prelucrarea lemnului, cu următorul obiectiv: Să se stabilească pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei și documentelor justificative depuse de părți dacă modificarea specificațiilor tehnice pentru obiectele de mobilier achiziționate în baza Contractului de achiziție nr. x/09.01.2014 încheiat de autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgoviște cu S.C. A. S.A. și a Procesului-verbal de recepție și predare primire nr. x/14.02.2014, corespundeau cerințelor caietului de carcinl.

Prin expertiza efectuată, expertul a arătat sumar situația de fapt, însă nu a răspuns la obiectivul încuviințat.

Astfel, expertul, fără a analiza specificațiile tehnice ale produselor achiziționate, pentru a le compara cu cele din caietul de sarcini, concluzionează faptul ca acestea nu corespund cu cele din documentația de atribuire, deși exista o dispoziție de șantier care modifica anumite caracteristici tehnice. Prin urmare, apreciază că instanța nu a administrat corect aceasta probă. Arată că a solicitat ca expertul sa completeze lucrarea, după ce acesta verifica specificațiile tehnice ale bunurilor achiziționate și recepționate, cu specificațiile prevăzute în documentația tehnică.

În al doilea rând, susține că instanța nu a procedat în conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ.

În acest sens argumentează că una dintre condițiile generale de legalitate este aceea ca actul administrativ să fie emis în litera și spiritul legilor adoptate de către Parlament.

Or, prin sentința recurată, instanța de fond a înlăturat aceste elemente relevante și a apreciat nemotivat și nefondat faptul că actele administrative individuale sunt partial legale.

Instanța de fond era obligată să administreze corect probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei actelor administrative atacate.

Potrivit probatoriului administrat, instanța de judecată nu a cercetat legalitatea dispoziției de șantier, invocată de către recurenta reclamantă în susținerea legalității derulării Contractului de achiziție nr. x/13.05.2015.

Susține că instanța de fond a analizat elementele de oportunitate, fără a analiza dacă acestea întregesc elementele legalității, înlăturând ideea că scopul legii (interesul public) este întotdeauna un element de legalitate, iar mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce țin de oportunitate.

Prin urmare consideră că instanța de fond, neîntemeiat și nefondat a stabilit excesul de oportunitate prin raportare la scopul legii (și care poate conduce la excesul de putere), definit în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, arată că instanța de fond a analizat în mod nejudicios probele administrate, nu a stabilit situația de fapt reală, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat, casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru a proceda la refacerea/completarea expertizei in specialitatea inginerie și prelucrarea lemnului, care urmează să răspundă corect cerințelor din obiectivul încuviințat. În subsidiar, solicită casarea în parte a sentinței atacate si admiterea în totalitate a cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulată.

În drept a invocat dispozițiile art. 483-502 C. proc. civ.

3.2. Prin motivele de recurs pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (MDRAP) hotărârea atacată este nelegală si netemeinică, pentru următoarele argumente:

Instanța de fond și-a motivat convingerea bazându-se exclusiv pe expertiza tehnică efectuată în cauză, care nu a fost coroborată cu niciun alt mijloc de probă.

Instanța avea obligația, potrivit art. 264 C. proc. civ., să examineze probele administrate de fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. Or, instanța s-a rezumat doar la a reține concluzia raportului de expertiză, în sensul că produsele achiziționate de reclamantă în baza contractului nr. x/13.05.2014 - LOT x corespund cerințelor din caietul de sarcini, caracteristicile produselor furnizate fiind conforme caracteristicilor solicitate prin caietul de sarcini,

Faptul că recurentul pârât nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză nu exonerează instanța de obligația analizării probelor în ansamblu și de a expune considerentele pe care și-a întemeiat opinia, neformularea unor obiecțiuni neputând constitui un criteriu care să confere forță probantă superioară expertizei efectuate în cauză, cu atât mai mult cu cât proba nu este una absolută, ponderea ei în soluționarea cauzei fiind egală cu orice alt mijloc de probă.

Instanța nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca de altfel și celelalte mijloace de probă, însă, pentru a se putea exercita controlul judiciar, este necesar ca soluția instanței în această privință (primirea sau nu concluziilor expertului) să fie motivată.

Totodată, arată că prima instanță nu a analizat apărarea sa cu privire la faptul că, în urma Raportului de vizită și a solicitărilor ulterioare de clarificări au fost identificate două procese-verbale de recepție și predare a bunurilor furnizate, ambele cu nr. x/16.06.2014, dar cu conținut diferit privind bunurile achiziționate, astfel încât documentele au fost suspectate a fi false, fapt ce a atras incidența disp. art. 23 din O.U.G. nr. 66/20l1 și informarea organelor abilitate.

Menționează că, urmare a adresei nr. x/17.11.2015, cu privire la suspiciunea de fraudă menționată în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.09.2015, DLAF a înștiințat MDRAP că, prin verificările preliminare asupra aspectelor sesizate au fost constatate elemente care au condus la declanșarea unei acțiuni de control în sensul disp. art. 8 lit. b) din Legea nr. 61/2011 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Luptă Antifraudă - DLAF.

Instanța de a reținut că aceste aspecte sesizate nu vor fi examinate în prezenta cauză, împrejurare față de care arată că această chestiune a rămas nelămurită, în condițiile în care opinia expertului are la bază înscrisuri suspectate de fals.

Consideră că în virtutea rolului activ, instanța era obligată să lămurească toate aspectele în discuție, fapt determinat în vederea aflării adevărului potrivit principiului consacrat prin art. 22 C. proc. civ.

În privința expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză arată că expertul a depășit limitele obiectivului stabilit de instanță în condițiile în care instanța a stabilit confruntarea datelor privind bunurile din înscrisuri (proces-verbal versus caiet de sarcini) iar expertul a făcut confruntarea cu bunurile la fața locului.

Nu prezintă relevanță verificarea bunurilor în teren la data efectuării expertizei, întrucât instanța a fost sesizată cu o acțiune în anulare a unui administrativ, nulitatea analizându-se luând în considerare elementele existente la emiterii actului și nu împrejurări ce au intervenit ulterior, astfel încât proba administrată mu este concludentă.

Expertul nu a respectat obiectivul stabilit de instanță (confruntarea datelor din înscrisuri) și prin faptul că expune sumar date de identificare a bunurilor și caracteristicile cerute prin caietul de sarcini, în condițiile în care nu s-au făcut verificări sub aspectul celor reținute în procesul-verbal de constatare a neregulilor, în sensul că microscoapele recepționate nu au certificat de calitate și garanție individual, nu au fost indicate manuale de utilizare și nici fișe cu caracteristicile tehnice, microscoapele nu prezintă informații privind țara de proveniență și numărul de serie de fabricație (conform cer caietului de sarcini).

Expertul trebuia să aibă în vedere toate aceste aspecte, întrucât obiectivul instanței viza stabilirea situației pe baza înscrisurilor depuse la dosar, însă, acesta a avut în vedere o altă situație de fapt.

În aceste condiții, susține că nu s-a produs o judecată a fondului cauzei, ceea ce atrage casarea și trimiterea rejudecare a cauzei aceleiași instanțe, impunându-se efectuarea unei noi expertize tehnice, cu același obiectiv.

În situația în care aspectele prezentate nu converg către o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare, în condițiile casării pentru temeiul invocat, rejudecării și analizării cauzei sub toate aspectele, raportat la întregul material probator administrat în cauză, dar și al considerentelor expuse privind expertiza tehnică, apreciază că trebuie înlăturat raportul de expertiză ca nefiind convingător și respinsă acțiunea în tot ca neîntemeiată.

În consecință, solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe iar, în subsidiar, casarea și în urma rejudecării fondului cauzei, respingerea în tot acțiunii formulate ca neîntemeiată.

În drept, invocă dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 și următoarele C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. Recurentul pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE Șl FONDURILOR EUROPENE (MDRAPFE) a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de reclamanta UAT Municipiul Tărgoviște solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere următoarele motive:

Prin sentința civilă recurată, prima instanță a menținut actele administrative emise de MDRAPFE în ceea ce privește constatările asupra contractului de achiziție nr. x/09.01.2014 - LOT x, soluție temeinică și legală.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.11.2015, echipa de verificare a constatat "înlocuirea produselor ce trebuia furnizate conform caietului de sarcini, fără a fi fost făcută dovada că înlocuirea acestora potrivit Dispoziției de șantier invocate mai sus, s-a făcut cu alte produse care au caracteristici tehnice superioare, condiții în care ar fi putut fi apreciată respectarea documentației de atribuire".

Prin Raportul de vizită la fața locului din data de 20.04.2015, s-a constatat că băncile și scaunele livrate nu îndeplinesc condițiile specificate, fiind bănci și scaune fixe (fixate prin șuruburi și sudură), la scaunele de bibliotecă nu s-a putut stabili dacă au spătar de lemn stratificat și dacă sunt vopsite în câmp electrostatic, conform specificațiilor tehnice.

Raportul de expertiză tehnică în specialitatea ingineria prelucrării lemnului, efectuat în cauză confirmă constatările din procesul-verbal și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind astfel nefondată susținerea reclamantei privind faptul că nu se precizează dacă modificarea specificațiilor tehnice corespunde cerințelor caietului de sarcini și nu s-a avut în vedere Dispoziția de șantier nr. 1/14.01.2014 emisă de proiectant.

Autoritatea contractantă a solicitat, conform caietului de sarcini, mobilier - Bănci pupitru pentru elevi cu specificația tehnică Proiectare ergonomică a pupitrului conf SR EN1729 - 1 (2):2007 și scaun elev cu specificația tehnică scaun individual reglabil pentru elevi, cu mențiunea ca acesta să fie cu modelarea lui atât pe verticală cât și pe orizontală, șasiul scaunului să fie metalic alcătuit din țeavă rotundă pentru picioarele reglabile.

Au fost livrate, însă, astfel cum rezultă și din verificările efectuate la fața locului de expert, scaune și bănci fixe cu blat de lemn, expertul precizând că specificațiile tehnice privind obiectele de mobilier achiziționate nu corespund cu cerințele caietului de sarcini.

Dispoziția de șantier nr. 1/14.01.2014 emisă de către proiectant, S.C. B. S.R.L. menționează, având în vedere activitatea ce se desfășoară în cele două laboratoare de informatică, schimbarea din pupitre individuale pentru elevi în bănci pentru elevi specifice activității de informatică, iar scaunele vor fi fixe cu blat de lemn, cu menționarea faptului că modificările nu vor afecta costurile inițiale.

Instanța a reținut în mod corect faptul că nu se indică, însă, astfel cum a reținut pârâtul, niciun standard de referință al produselor propuse spre furnizare, din analiza căruia să se poată desprinde concluzia că produsele furnizate sunt superioare produselor solicitate conform cerințelor caietului de sarcini, al căror standard de referință a fost indicat în documentația de atribuire.

În aceste condiții, instanța a reținut în mod întemeiat că produsele furnizate de ofertantul S.C. A. S.A. nu corespundeau cerințelor precizate în caietul de sarcini, mobilierul având caracteristici tehnice diferite față de oferta tehnică și caietul de sarcini prezentate de către S.C. A. S.A. și care au stat la baza atribuirii contractului de achiziție publică.

Recurenta-reclamantă susține în mod nefondat că expertul tehnic nu a răspuns la obiectivul încuviințat de prima instanță, având în vedere că, potrivit raportului de expertiză, acesta a verificat în concret obiectele de mobilier achiziționate, prin compararea cerințelor caietului de sarcini și a procesului-verbal de recepție și predare-primire.

De asemenea, expertul tehnic a avut în vedere la efectuarea expertizei și dispoziția de șantier nr. 1/14.01.2014. în această privință însă, recurenta-reclamantă susține în mod nefondat faptul că expertul nu a analizat dacă acest document respectă dispozițiile legale, întrucât o asemenea obligație nu a fost stabilită în sarcina expertului prin obiectivul stabilit de instanță pentru efectuarea expertizei tehnice.

Deși recurenta-reclamantă își construiește esența apărării prin prisma datelor din dispoziția de șantier nr. 1/14.01.2014 și pretinde că expertul nu a analizat specificațiile tehhnice ale produselor achiziționate, pentru a le compara cu cele din caietul de sarcini, partea pierde din vedere împrejurarea că dispoziția de șantier modifică achiziția și nu cuprinde niciun standard de referință al produselor, din analiza cărora să se poată desprinde concluzia că produsele schimbate corespund caietului de sarcini ori sunt superioare. Or, această situație relevă culpa exclusivă a recurentei-reclamante, de care încearcă să se exonereze.

Critica privind încălcarea de către instanță a prevederilor art. 22 C. proc. civ. (rolul judecătorului în aflarea adevărului) are caracter formal, întrucât nu cuprinde o expunere concretă pentru a putea fi combătută.

Legalitatea actelor administrative contestate, cu privire la care recurenta- reclamantă creionează doar aspecte pur teoretice care nu îmbracă forma unor critici ale hotărârii recurate, se analizează de instanța de contencios administrativ în limitele stabilite de partea reclamantă. Instanța a prezentat cercetarea în ansamblu a probelor administrate și motivele pentru care a considerat că actele adminsitrative contestate sunt legale în ceea ce privește contractul de achiziție nr. x/09.01.2014 - LOT x, raportat la motivele cererii de chemare în judecată.

Cât privește faptul că instanța de fond a analizat elemente de oportunitate, fără a analiza dacă acestea întregesc elementele legalității, constituie o aserțiune nefundamentată și fără conexiune cu cele dezbătute în fața primei instanțe.

Față de toate aceste argumente, solicită respingerea recursului formulat de UAT Municipiul Târgoviște ca nefondat.

În drept a invocat dispozițiile art. 490 alin. (2) și art. 205. alin. (2) C. proc. civ. iar în conformitate cu dispozițiile art. 223 coroborate cu prevederile art. 411 C. proc. civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.

4.2 Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât ca nefondat.

Susține în acest sens că în mod eronat recurenta pârâtă arată că instanța de fond era obligată, potrivit art. 264 C. proc. civ., să solicite și alte probe care să fie coroborate cu expertiza. Precizează ca, instanța administrează probele solicitate de părți astfel cum au fost încuviințate, iar judecătorul fondului apreciază și constată că acestea sunt suficiente, pronunțând hotararea.

Deși se arată faptul că, în urma Raportului de vizită ce a fost efectuat, au fost constatate documente ce aveau conținut diferit față de cele prevăzute în procesul-verbal de recepție și care au creat o suspiciune de fraudă pentru care au fost informate organele abilitate, acestea nu au fost dovedite, iar instanța în mod corect a considerat faptul că aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul unui litigiu pe calea contenciosului administrativ.

Astfel, nu se poate imputa instanței de fond faptul ca a lasat nelămurit acest aspect, întrucât nu a fost investită în acest sens. Mai mult, dacă recurenta avea o suspiciune de fals, existau alte căi legale pe care le avea la îndemână pentru a le exercita.

Referitor la motivele formulate de către recurenta în ceea ce privește criticile expertizei efectuate în cauză solicită respingerea acestora ca inadmisibile, întrucât reprezintă veritabile obiectiuni, ce nu au fost formulate în fata instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursurile formulate în cauză în raport de motivele invocate și apărările formulate se reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut și instanța de fond, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.09.2015 emis de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., referitor la contractul de finanțare nr. x/28.04.2011, cod SMIS 11206, "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale - Liceul Teoretic Petru Cercel - Municipiul Târgoviște" încheiat între reclamantă și pârât s-a stabilit în sarcina recurentei reclamante un debit în valoare de 80.146,93 lor (64.380,32 RON + 15.766,61 RON TVA). Sumele constatate neeligibile au fost incluse în Cererea de rambursare nr. x - 8.700,00 RON și 2.088,00 RON TVA, valoare aferentă facturii nr. x/10.02.14 emisă de S.C. A. S.R.L.. conform contractului de achiziție nr. x/09.01.2014 - LOT x, și în Cererea de rambursare nr. x - 56.994,20 RON și 13.678.61 RON TVA, valoare aferentă facturii nr. x/16.06.2014 emisă de S.C. C. S.R.L., conform contractului de achiziție nr. x/13.05.2014 - LOT 5.

Cu privire la Contractul de achiziție nr. x/09.01.2014 - LOT x se reține că recurenta reclamantă în calitate de autoritate contractantă a solicitat, prin caietului de sarcini, mobilier; bănci pupitru pentru elevi cu specificația tehnică Proiectare ergonomică a pupitrului conform SR EN1729- 1(2):2007 și scaun elev cu specificația tehnică scaun individual reglabil pentru elevi, cu mențiunea ca acesta să fie cu modelarea lui atât pe verticală cât și pentru orizontală, șașiul scaunului să fie metalic alcătuit din țeavă rotundă pentru picioarele reglabile.

În caietul de sarcini se specifică faptul că toate specificațiile tehnice solicitate sunt minimale și obligatorii dar se admit caracteristici tehnice superioare celor prezentate, dar condițiile de adjudecare rămân cele din Fișa de date a achiziției,

Contractantul S.C. A. S.A. și-a asumat specificațiile tehnice ale mobilierului prin oferta tehnică, iar în timpul procesului de evaluare, la solicitarea de clarificări a autorității contractante nr. 30182/25.11.2013, a confirmat prin adresa de răspuns nr. 30522/23.11.203 că produsul ofertat - bănci pupitru pentru elevi - va avea specificațiile tehnice solicitate în caietul de sarcini:

"băncile sunt reglabile cu cotele de reglaj între 700 și 860 mm", că produsul ofertat - scaun elev - va avea specificațiile tehnice solicitate în caietul de sarcini:

"scaun elev cu cotele de reglaj între 360 și 470 mm".

Prin Raportul de vizită la fața locului din data de 20.04.2015, s-a constatat că băncile și scaunele livrate nu îndeplinesc condițiile specificate, fiind bănci și scaune fixe (fixate prin șuruburi și sudură), la scaunele de bibliotecă nu s-a putut stabili dacă au spătar de lemn stratificat și dacă sunt vopsite în câmp electrostatic, conform specificațiilor tehnice.

Prin Procesul-verbal nr. x/21.09.2015 s-a consemnat:

"se constată înlocuirea produselor ce trebuia furnizate conform caietului de sarcini, fără a fi fost tăcută dovada că înlocuirea acestora potrivit Dispoziției de șantier invocate mai sus, s-a făcut cu alte produse care au caracteristici tehnice superioare, condiții în care ar fi putut fi apreciată respectarea documentației de atribuire".

Instanța de fond ca urmare a analizei coroborate a întregului probatoriu a reținut în mod temeinic că specificațiile tehnice privind obiectele de mobilier achiziționate nu corespund cu cerințele caietului de sarcini reprezentând în realitate scaune și bănci fixe cu blat de lemn, ceea ce confirmă cele reținute prin procesul-verbal contestat.

Este inexactă susținerea recurentei reclamante în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere Dispoziția de șantier nr. 1/14.01.2014 emisă de către proiectant, S.C. B. S.R.L. prin care se propune schimbarea din pupitre individuale pentru elevi în bănci pentru elevi specifice activității de informatică, iar scaunele vor fi fixe cu blat de lemn. Această dispoziție de șantier a fost analizată de instanța de fond care însă în mod întemeiat a arătat că acest înscris nu poate modifica în mod legal specificațiile tehnice ale produselor stabilite prin documentația achiziției publice și nu poate conduce la concluzia că produsele furnizate sunt superioare produselor solicitate conform cerințelor caietului de sarcini.

În contextul anterior arătat nu pot fi reținute ca fiind fondate nici criticile formulate de recurenta reclamantă privind necercetarea unor aspecte relevante ale cauzei, cu referire la dispoziția de șantier anterior menționată, și nici susținerile acesteia privind lipsa de rol activ a judecătorului fondului, întrucât hotărârea recurată cuprinde o analiză completă a probelor administrate în cauză.

Cu privire la Contractul de achiziție nr. x/13.05.2014 - LOT x, se reține că la data de 24.01.2014, recurenta reclamantă în calitate de autoritate contractantă a inițiat procedura de atribuire "cerere de oferte" pentru atribuirea contractului de achiziție publică de furnizare pentru Lot x - set dotări laborator fizică, chimie, biologie.

În urma verificării criteriilor de calificare și aplicării criteriului de atribuire, recurenta reclamantă a încheiat contractul de achiziție anterior menționat cu S.C. C. S.R.L., cu o valoare de 56.994,21 RON și TVA de 13.678,61 RON.

Recepția a fost făcută în data de 16.06.2014 prin Procesul-verbal de predare primire nr. x/16.06.2014, iar plata s-a efectuat pe baza facturii nr. x/16.06.2014.

Prin Raportul privind vizită la fața locului din 20.04.2015, s-a reținut, în ceea ce privește furnizarea microscoapelor că "operatorul economic o emis documentul declarație de conformitate/garanție în care toate produsele furnizare sunt menționate în cadrul unui tabel, neavând certificat de calitate și garanție individual, conform cerințelor din caietul de sarcini, nu au fost identificate manuale de utilizare și nici fișe care cuprind caracteristicile tehnice alte microscoapelor furnizate: nici un microscop nu prezintă informații privind țara de proveniență și număr de serie de fabricație, deși operatorul economic și-a asumat furnizarea a 14 buc. microscop monocular portabil (laborator biologie) au fost furnizate doar 13 și, în plus, unul care este de un alt tip și model față de celelalte."

Prin Procesul-verbal nr. x/21.09.2015, față de cele consemnate în Raportul de vizită la fața locului s-a reținut că acestea "conduc la constatarea nerespectării prevederilor caietului de sarcini, și, în consecință, neeligibilitatea sumei de 56.994,20 RON".

Or, cel reținute prin Raportul privind vizită la fața locului din 20.04.2015 sunt infirmate prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, cu privire la care recurentul pârât nu a formulat obiecțiuni, din raportul de expertiză rezultând că produsele achiziționate în baza Contractului de achiziție publică nr. 11677/13.05.2014- LOT x corespund cerințelor din caietului de sarcini.

Susținerile recurentului pârât formulate încă de al instanța de fond și reiterate prin motivele de recurs se întemeiază în esență pe faptul că Procesul-verbal de predare primire nr. x/16.06.2014, prezentat în cadrul Punctului de vedere transmis de beneficiar, este altul decât Procesul-verbal de recepție și predare primire a bunurilor furnizate nr. x/16.06.2014, pe care structura de control l-a avut la dispoziție ca urmare a Raportului de vizită și pe care l-a menționat pe parcursul constatărilor. Cele două documente prezentate în momente diferite poartă același număr de înregistrare și aceeași dată calendaristică, diferența făcând-o faptul că documentul, pus la dispoziție în urma solicitării de clarificări de către structura de control, prezintă indicativ, cantitativ și desfășurat produsele achiziționate pentru dotări laborator fizică, dotări laborator biologie complet și dotări laborator chimie complet,

Or, așa cum a arătat și instanța de fond o astfel de susținere nu poate fi analizată în condițiile în care recurenta pârâtă nu a înțeles să denunțe înscrisul precizat ca fiind fals în procedura prevăzută de art. 304 și următoarele C. proc. civ., procedură la care recurenta pârâtă nu a înțeles să apeleze.

Faptul că recurenta pârâtă a înțeles să facă în acest context demersul prevăzut de art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 respectiv să sesizeze DLAF cu privire la existența unor indicii privind posibile fraude, așa cum a reținut și instanța de fond, nu are înrâurire asupra derulării prezentei proceduri, fapt ce rezultă chiar din dispoziția legală invocată care prevede că în această ipoteză activitatea de verificare și întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și de recuperare a creanțelor bugetare conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 continuă independent de desfășurarea unei eventuale cercetării penale.

Nu poate fi reținută ca fiind fondată nici susținerea recurentei pârâte în sensul neconcludentei raportului de expertiză efectuat în cauză întrucât, așa cum rezultă din lucrările dosarului acesta a avut ca obiectiv "să se stabilească pe baza înscrisurilor depuse la dosar dacă seturile dotări laborator fizică, chimie, biologice, achiziționate în baza contractului de achiziție nr. x/13.05.2014, încheiat de autoritatea contractantă cu S.C. C. S.R.L., și a procesului-verbal de recepție predare primire nr. x/16.06.2014, corespundeau cerințelor caietului de sarcini". În acest context, în situația în care expertul nu ar fi respectat obiectivul stabilit pentru expertiză recurenta pârâtă era ținută să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză astfel întocmit în condițiile art. 337 C. proc. civ., iar nu să invoce acest aspect în mod direct prin recurs.

Nu se vor reține ca fiind fondate nici criticile formulate atât de recurenta reclamantă cât și de recurenta pârâtă privind nemotivarea sentinței recurate sau necercetarea fonduului cauzei, deoarece analizându-se din acest punct de vedere sentința recurată, potrivit considerentelor anterior prezentate se constată că aceasta întrunește cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. cuprinzând în considerentele sale situația de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate în cauză de reclamantă și pârât ca nefondate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 232 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2019.