ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2136/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (M.D.R.A.P.F.E.), succesor în drepturile și obligațiile fostului Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 378/24.20.2016 privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Târgoviște împotriva actului administrativ Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată sub nr. x/18.08.2016 și la UAT Municipiul Târgoviște sub nr. x/01.09.2016, referitor la Contractul de finanțare nr. x/16.12.2010, cod SMIS 10923, privind proiectul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii școlare Scoală cu clasele I-VIII A.", beneficiar Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Târgoviște, anularea actului administrativ Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată sub nr. x/18.08.2016 și la UAT Municipiul Târgoviște sub nr. x/01.09.2016, referitor la Contractul de finanțare nr. x/16.12.2010, cod SMIS 10923, privind proiectul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii școlare Scoală cu clasele I-VIII A.", beneficiar Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Târgoviște și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 39 din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (M.D.R.A.P.F.E.), succesor în drepturile și obligațiile fostului Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, invocând cazurile de casare prev. de art. 488 pct. . 6 și pct. 8 C. proc. civ.

A arătat recurenta că sentința atacată a fost pronunțată de către instanța de fond cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază, cuprinzând motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Recurenta a reiterat argumentele prezentate în acțiunea inițială cu care a învestit instanța de fond, prezentând situația de fapt parcursă până în prezent, susținând că nu a încălcat legislația privind achizițiile publice precizând cerințe minime de calificare și selecție prin mențiunea "conform documentației de atribuire", acest fapt nefiind de natură a încălca principiul transparenței.

A arătat că instanța de fond a reținut în mod nejustificat faptul că reclamanta a solicitat cerințe minime de calificare considerate restrictive, în sensul că s-ar fi solicitat nu numai bilanțul contabil, ci și alte documente relevante ce țineau de rentabilitatea firmei, ceea ce a condus la restricționarea accesului ofertanților.

Față de cele reținute de Curtea de Apel Ploiești, recurenta a arătat că a fost întocmită o notă justificativă nr. x/19.12.2008 privind stabilirea cerințelor minime de calificare necesar a fi îndeplinite de către ofertanți, în vederea atribuirii contractului în discuție.

Instanța de fond a mai reținut greșit și faptul că nu există o justificare temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerințe de calificare, în fapt justificându-se cerințele ce se impuneau a fi solicitate.

Motivele de fapt consemnate și pe care este întemeiată concluzia autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene de a considera cheltuielile neeligibile, sunt nefondate și neîntemeiate.

A mai arătat recurenta că actele administrative nu consemnează explicit și fără echivoc motivele de fapt și de drept ale constatărilor privind abaterile de la "legalitate" ori " conformitate" a cheltuielilor efectuate și declarate de către beneficiarul UAT municipiul Târgoviște.

Motivele reținute sunt subiective, discreționare și nu se probează temeinic și legal încălcarea cadrului legal privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate și declarate de către UAT municipiul Târgoviște, aferente operațiunilor finanțate.

În fapt, recurenta a adus critici actelor adminsitrative a căror anulare fac obiectul prezentei cauze, reiterând argumentele din acțiunea intițial formulată.

În contextul expus, solicită casarea sentinței recurate, iar pe fond, admiterea contestației și anularea actelor administrative contestate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, urmează a o admite, pentru următoarele considerentele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța de control judiciar învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat motive de recurs la adresa sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentința recurată a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Prima instanță a reținut că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 a fost aplicată o corecție financiară de 25% din valoarea contractului de servicii nr. 3528a/16.02.2009 - încheiat între reclamantă și S.C. B. S.R.L., reținându-se în esență săvârșire a mai multor abateri de la legislația achizițiilor publice.

În speță, întreaga procedură de atribuire a contractului de servicii nr. 3528a/16.02.2009 s-a desfășurat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, iar constatarea neregulii și aplicarea corecțiilor financiare s-a efectuat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea a reținut că pentru calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare s-au avut în vedere printre altele Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iunie 2006 și Regulamentul (CE Euratom) nr. 2988/95, acte normative cu aplicabilitate directă în dreptul național, în vigoare la data săvârșirii neregulii, acestea fiind de altfel menționate în nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 18.08.2016. În acest context, având în vedere considerentele Hotărârii C.J.U.E. C-260/14, dar și aplicabilitatea directă a celor două regulamente ale U.E., precum și obligația instanțelor naționale de a da eficiență și prioritate reglementărilor comunitare, a subliniat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.

De asemenea, prima instanță a reținut că autoritatea contractantă trebuia să solicite informații relevante pentru contractul care urma a fi atribuit, și nu informații legate de rentabilitatea firmei care sunt obținute cu ajutorul indicatorului profit.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a făcut referire la situația de fapt și de drept, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat critici care nu se referă la lipsa unei motivări, motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, ci își exprimă dezaprobarea față de considerentele instanței de fond .

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a adus critici generice, fără a aduce argumente concrete prin care să combată motivele care au stat la baza soluției instanței de fond.

Recurenta a invocat prevederile H.G. nr. 759/20007 și cele ale O.U.G. nr. 79/2003, însă nu a prezentat argumente de nelegalitate care să privească în concret considerentele hotărârii instanței de fond.

Recurenta a invocat aceleași motive formulate în acțiunea inițială soluționată de instanța de fond, pe care prima instanță le-a analizat. A arătat recurenta că instanța de fond a analizat greșit argumentele sale invocate în acțiune, însă aceste afirmații nu sunt susținute prin argumente care să combată concret presupusa nelegalitate a hotărârii primei instanțe.

Aspectele invocate de recurentă sunt considerații generale cu privire la situația de fapt și de drept, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deși cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanței din hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Recurenta-reclamantă se limitează la aceste susțineri, fără să combată pentru nelegalitate raționamentul instanței și să formuleze, astfel, critici susceptibile de examinare în recurs, circumscrise motivelor de casare, la adresa hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, deși dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate hotărârii recurate.

În consecință, pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, a nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței nr. 39 din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.