ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6083/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.08.2016, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne- Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne și Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: - anularea Deciziei de imputare nr. 438450/12.05.2016 emisa ce către directorul general adjunct al Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne, a Hotărârii nr. 439216/29.06.2016 emisa ce Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne și a Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x/18.04.2018 emis de către Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne ca nefiind legale; - restituirea sumei de 1.703,65 RON reținută în baza Deciziei ce imputare nr. 438450/12.05.2016 cu titlu de cota - parte din prejudiciul total de 12797 RON creat pârâtei DRPCIV ca urmare a achitării sumei de 12.797 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere calculate de către ANAF pentru plata cu întârziere a contravalorii TVA aferentă achiziției intracomunitare efectuată de către unitate în luna aprilie 2013.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1160 pronunțată în data de 03.04.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a adms acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne-Corpul de Control al Ministrului și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, anulând Decizia de imputare nr. 438450/12.05.2016, Hotărârea nr. 439216/29.06.2016 și Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. x/18.04.2016, în ceea ce privește pe reclamantă. Totodată, a obligat pârâții la restituirea către reclamantă a sumei de 1703,65 RON, reținută în baza Deciziei de imputare nr. 438450/12.05.2016.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1160 pronunțată în data de 03.04.2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat cereri de recurs pârâții Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne. Prin recursul său, pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a solicitat adniterea recursului, casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, cu consecința exonerării de la obligația de restituire, în solidar, către intimată a sumei de 1705,65 RON reținută în baza Deciziei de imputare nr. 438450/12.05.2016. În dezvoltarea recursului, pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a invocat, în esență, următoarele critici: - toate actele administrative, a căror anulare a fost cerută de către reclamantă, nu au avut ca emitent Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, ci au emanat de la o altă structură, cu personalitate juridică distinctă de cea a instituției anterior menționată, în speță de la Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne; - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a acționat în sensul punerii în executare a dispozițiilor cuprinse la art. 2 din Decizia de imputare nr. 438450/12.05.2016, act administrativ emis de către Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne, iar sumele reținute în baza acestei deciziei de imputare nu s-au făcut venit la bugetul Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor; - nu a fost adusă intimatei nicio vătămare într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ emis de către Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, motiv pentru care nu se justifică în prezenta cauză chemarea în judecată a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor și nici obligarea acesteia, în solidar, la restituirea către intimata A. a sumei de 1703,65 RON. Prin recursul său, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne a solicitat adniterea recursului, casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, respingererea acțiunii formulată de intimata reclamantă, ca neîntemeiată. În dezvoltarea recursului, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne a invocat, în esență, următoarele critici: - intimata-reclamantă a încălcat dispozițiile art. 40 alin. (3) din Statutul profesiei de consilier juridic și art. 7 pct. 6 din Instrucțiunile nr. 1111/2005 privind activitatea de asistență juridică în MAI, precum și obligația de diligentă a consilierului juridic, care avea posibilitatea să constate că cercetarea administrativă nu se derulează în conformitate cu actele normative incidente; - prin avizarea pentru legalitate a Dispoziției 788.188/10.08.2015, intimata-reclamantă a dat asigurări conducătorului unității că, prin efectuarea cercetării într-un termen de 45 de zile începând cu data de 05.08.2015, erau respectate prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, paguba se putea recupera de la persoanele vinovate de producerea acesteia și nu deveneau incidente prevederile art. 34 din același act normativ; - dacă cercetarea administrativă s-ar fi finalizat în termenul de 45 zile, hotărârea comandantului ar fi fost oricum luată în afara termenului de 60 de zile de la data la care conducătorul unității a luat la cunoștință de existența pagubei, respectiv de la data de 13.07.2015, termen prevăzut de art. 55 din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, în conformitate cu care paguba trebuia să fie recuperată de la persoanele vinovate de neefectuarea în termen a cercetării administrative, inclusiv de la conducătorul unității. În drept, recurentele-pârâte au invocat generic dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar Înalta Curte reține că motivele invocate pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În cadrul răspunsului dat de pârâta DIRECȚIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, aceasta a menționat că, "raportat la prevederile art. 488 din C. proc. civ., republicat, consideră că hotărârea de menținere a calității de pârât a acestei autorități, a fost dată ca urmare a aplicării greșite a normelor de drept material".

Apărările formulate în cauză Împotriva celor două recursuri, intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinări, în cadrul cărora a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu menținerea hotărârii judecătorești atacate, ca temeinică și legală. Intimata-reclamantă a susținut că pârâta DIRECȚIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR are calitate procesuală pasivă deoarece a reținut din drepturile sale salariale suma de 1.703,65 RON, parte din paguba în valoare totală de 12.797 RON.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta - pârâtă Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei - reclamante, în cuprinsul căruia susține că sentința atacată a reținut calitatea sa procesuală pasivă și, în consecință, a fost dată ca urmare a aplicării greșite a normelor de drept material.

Procedura de soluționare a recursurilor Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea celor două recursuri, la data de 03.12.2019. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sunt nefondate, pentru următoarele considerente: 1. Cu privire la recursul declarat de pârâtă Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, instanța de fond a reținut, în mod corect, calitatea sa procesuală pasivă având în vedere că această pârâtă a reținut din drepturile salariale cuvenite pârâtei suma de 1.703,65 RON, parte din paguba în valoare totală de 12.797 RON. În conformitate cu dispozițiile art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Înalta Curte reține că recurenta - pârâtă Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, deși nu avea calitatea de autoritate publică emitentă a actelor administrative atacate, are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 1.703,65 RON reținută de aceasta, chiar dacă această sumă a fost virată ulterior către bugetul de stat. 2. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne, instanța de fond a reținut, în mod corect, că aplicarea vizei de legalitate de către reclamanta nu presupunea obligația acesteia de a solicita în vederea verificării înscrisurile menționate în nota-raport, astfel că nu poate fi angajată răspunderea materială a acesteia întrucât nu este îndeplinită cerința încălcării dispozițiilor legale ori neexecutarea obligațiilor de serviciu cu vinovăție. În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei. Potrivit dispozițiilor art. 55 din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013: (1) Cercetarea administrativă și înregistrarea actului de cercetare, inclusiv hotărârea luată de către comandantul/șeful competent să emită decizia de imputare, se efectuează în cel mult 60 de zile de la data când acesta a luat cunoștință de producerea pagubei. (2) Termenul de 60 de zile se calculează de la data când comandantul/șeful competent a luat cunoștință de producerea pagubei, nu și de cuantumul exact al acesteia ori de persoanele vinovate/beneficiari (...). Răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, reglementată de O.G. nr. 121/1998 și Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013, reprezintă o formă a răspunderii civile a persoanelor aflate în raporturi de muncă sau de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din cadrul acestuia. Conform art. 7 alin. (1) din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013, răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne se poate stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiții: - existența unei fapte cu caracter ilicit, constând într-o acțiune sau inacțiune, săvârșită de personalul M.A.I., cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligațiilor de serviciu care îi revin din statute, regulamente sau, după caz, fișa postului; - existența unui prejudiciu; - existența unui raport de cauzalitate între fapta cu caracter ilicit și paguba materială produsă; - încălcarea dispozițiilor legale ori neexecutarea obligațiilor de serviciu s-a produs cu vinovăție, în forma intenției sau culpei. Din analiza înscrisurilor depuse, respectiv documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, instanța de fond a reținut, în mod corect, că nu s-a făcut dovada încălcării dispozițiilor legale ori neexecutarea obligațiilor de serviciu de către reclamantă și nici vinovăția acesteia. Recurentul - pârât susține că avizarea pentru legalitate a dispoziției directorului DRPCIV. prin care se dispunea efectuarea cercetării administrative cu depășirea termenului permis de lege a determinat nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998. coroborate cu cele ale art. 55 din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013. Instanța de fond a reținut că, din analiza notei-raport nr. 783.625 din 05.08.2015, nu rezultă elementele consemnate de comisia de cercetare administrativă în sensul posibilității luării la cunoștință de către comandantul unității de producere a pagubei la o dată anterioară, respectiv 13.07.2015, precum și posibilității reclamantei de a sesiza acest fapt. În baza dispozițiile art. 4 din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanță și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic. În conformitate cu dispozițiile art. 40 din Statutul profesiei de consilier juridic (2004): (1) Consilierul juridic apără drepturile și interesele legitime ale instituției, persoanei juridice, autorității sau entității pentru care exercită profesia, asigură consultanță și reprezentare juridică, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea. (...) (3) Consilierul juridic va aviza și va semna acte cu caracter juridic, avizul pozitiv sau negativ, precum și semnătura sa fiind aplicate numai pentru aspectele strict juridice ale documentului respectiv. Consilierul juridic nu se pronunță asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă natură cuprinse în documentul avizat ori semnat de acesta (...). Din analiza acestor dispoziții legale și regulamentare rezultă că intimata-reclamantă nu avea obligația de a solicita înscrisurile menționate în cuprinsul notei-raport nr. 783.625 din 05.08.2015 pentru stabilirea datei producerii pagubei și a constatării acesteia și nici obligația de a face o analiză a condițiilor, datei și modului de producere a prejudiciului, astfel cum susține recurentul - pârât, aceste atribuții fiind rezervate exclusiv comisiei de cercetare administrativă. În concluzie, Înalta Curte reține că nerespectarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și art. 55 din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013 nu sunt imputabile intimatei-reclamante astfel încât nu este justificată recuperarea pagubei de la aceasta în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.U.G. nr. 121/1998. În consecință, Înalta Curte constată că sentința atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Pentru aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.