ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6058/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ si Fiscal sub nr. x/2019(ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2019), reclamantul A. prin Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună: 1) obligarea pârâtei să le recalculeze drepturile salariale pentru ultimii trei ani până la data introducerii acțiunii, prin raportare la valoarea sectorială de referință majorată de la 01.12.2015 cu 10% în baza legii nr. 293/2015, majorată cu 10% de la 01.10.2017 în baza art. II alin. (5) din legea nr. 152/2017; majorata cu 25% de la 01.01.2018, in baza art. 38 alin. (3) lit. a) din legea nr. 153/2017 si sa achite reclamanților diferențele intre drepturile salariale efectiv plătite si drepturile salariale ce vor rezulta prin recalculare, actualizate in raport cu rata inflației, la care sa se adauge si dobânda legala penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; 2) obligarea pârâtei sa achite si pentru viitor, drepturile salariale, prin raportare la valoarea de referința majorata succesiv de la 1 decembrie 2015 cu 10% in baza Legii 293/2015; majorata cu 10% de la 1 octombrie 2017, in baza art. II alin. (5) din Legea 152/2017; majorată cu 25% de la 1 ianuarie 2018, in baza art. 38 alin. (3) lit a) din legea nr. 153/2017, pana la schimbarea condițiilor legale de acordare.

Prin sentința civilă nr. 3201 din 06 mai 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.", iar potrivit alin. (4), "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În cauza de față, reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul a formulat acțiunea în numele și pentru membrul de sindicat A., care are domiciliul în circumscripția teritorială a Tribunalului Vâlcea. Prezentul dosar este disjuns din dosarul nr. x/2019, cererea fiind introdusă la instanță la data de 14.01.2019, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 658 din 30 iulie 2018.

Dispozițiile noi care reglementează competența teritorială exclusivă în materia contenciosului administrativ-fiscal se aplică tuturor cauzelor înregistrate după data intrării lor în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. civ.

Chiar dacă reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul are sediul în mun. București, această parte nu apără un interes și un drept propriu în justiție, ci apără drepturile și interesele membrilor de sindicat, fiind un reprezentant al reclamantului - membru de sindicat, iar dispozițiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul stabilirii competenței teritoriale, în sensul că acțiunea care se introduce în numele reclamantului (membri de sindicat) de orice persoană de drept public sau privat (sindicat), indiferent de calitatea acestuia din proces, este de competența instanței de la domiciliul reclamantului

Prin sentința nr. 1123 din 14 octombrie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția a II -a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a părții, ci domiciliul unde reclamantul locuiește efectiv. Astfel, dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficiență, aceasta întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.

Din verificările efectuate în DEPABD rezultă că reclamantul are reședința activă din anul 2018 si până în prezent în mun. București, str. x, aspect care coroborat cu faptul că reclamantul A. își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale a Poliției Municipiului București, secția de Poliție nr. 26 (astfel cum rezultă din tabelul depus la fila nr. x) nu poate conduce decât la concluzia evidentă că reclamantul locuiește efectiv la reședința sa si nu la domiciliul din județul Vâlcea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul’’, în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., a învestit instanța de contencios cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la recalcularea și plata unor drepturi salariale.

Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată la data de 14.01.2019, conform ștampilei de pe copia cererii de chemare în judecată aflată la dosarul Tribunalului București.

Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, prin care a fost modificat și completat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din 30 iulie 2018 și, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) al Legii nr. 24/27.03.2000, a intrat în vigoare la data de 02.08.2018.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma aflată în vigoare la data sesizării instanței, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică.

Înalta Curte constată că sunt corecte aprecierile Tribunalului București cu privire la rolul Sindicatului Polițiștilor din România "Diamantul" în determinarea instanței competente teritorial să soluționeze cauza.

Înalta Curte reține că potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 din Legea nr. 212/2008, "competența teritorială de soluționare a cauzei se va respect și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Aceste prevederi devin aplicabile atunci când reclamantul nu exercită acțiunea în contencios administrativ personal, ci prin intermediul unui reprezentant, conform art. 80 din C. proc. civ.

În cauză, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" nu are calitate de reclamant, ci acționează, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca si mandatar în numele reclamantului.

Cu privire la aspectele legate de domiciliul reclamantului, Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ. potrivit căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 91 din același Cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv dosarul Tribunalului București, rezultă că reclamantul are domiciliul în jud. Vâlcea.

Având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza judetului Vâlcea, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Vâlcea, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul, în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2019.