ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4680/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.07.2013, în dosar nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Agenția Națională de Integritate și B. (inspector de integritate A.N.I.), și a solicitat anularea raportului de evaluare înregistrat sub nr. x/03.07.2013, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, plata de cheltuieli de judecată și daune morale.

Prin sentința civilă nr. 2385 din 7 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

A anulat raportul de evaluare nr. x/03.07.2013.

A obligat pârâta Agenția Națională de Integritate să plătească reclamantului suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins ca nefondată, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

A respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B..

A admis în parte cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta S.C. Raja S.A.,

A respins cererea intervenientei de acordare de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs intervenienta S.C. Raja S.A., criticând-o pentru greșita respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de intervenientă în susținerea cererii de intervenție accesorie, constând în taxa de timbru judiciar și onorariu avocat.

A susținut recurenta că, deși a fost admisă cererea sa de intervenție accesorie, instanța a respins cererea de acordare și a cheltuielilor de judecată. A mai susținut că în mod greșit a reținut recurenta că intervenienta nu justifică în cauză un drept în condițiile art. 451 și urm. C. proc. civ., cadrul procesual neîmpiedicând în mod necesar participarea la judecată a acestei persoane, fiind alegerea sa de a interveni în apărarea părții reclamante, cu consecința însă a suportării propriilor cheltuieli de judecată efectuate, respectiv cheltuieli pentru avocat ales.

În cauză, a mai arătat, partea care a căzut în pretenții este pârâta Agenția Națională de Integritate, culpa procesuală a acesteia fiind stabilită de instanța de fond prin admiterea cererii de intervenție formulată de intervenientă. Intervenienta S.C. Raja S.A. a avut un interes vădit, legitim, personal și actual pentru a interveni în apărarea reclamantei, interes recunoscut și de instanța de fond prin admiterea cererii de intervenție, astfel încât se justifică admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de acordare a sumei de 1.550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de intervenientă în susținerea cererii de intervenție la fond, precum și plata cheltuielilor ocazionate cu soluționarea recursulu.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte se va pronunța cu prioritate cu privire la incidența dispozițiilor art. 67 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere că este învestită cu recursul formulat împotriva sentinței de intervenientul accesoriu, și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul judecății la instanța de fond, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții și Agenția Națională de Integritate și B. (inspector de integritate A.N.I.), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/03.07.2013 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, plata de cheltuieli de judecată și daune morale.

Prin încheierea din 06.02.2014, Curtea de Apel București a constatat admisibilă în principiu cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de S.C. Raja S.A. în favoarea reclamantului A..

Cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte prin sentința sentința civilă nr. 2385 din 7 iulie 2016. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a anulat raportul de evaluare nr. x/03.07.2013. De asemenea, a fost obligată pârâta Agenția Națională de Integritate să plătească reclamantului suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă ca nefondată în rest cererea de chemare în judecată și a fost respinsă ca nefondată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta B.. A fost admisă în parte cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta S.C. Raja S.A. și a fost respinsă cererea intervenientei de acordare de cheltuieli de judecată.

Cu privire la cererea de intervenție voluntară accesorie, instanța de fond a reținut că o admite în parte, având în vedere soluția pronunțată, însă respinge cererea intervenientei de acordare de cheltuieli de judecată, dat fiind că aceasta nu justifică în cauză un astfel de drept în condițiile art. 451 și următoarele C. proc. civ., cadrul procesual neimplicând în mod necesar participarea la judecată a acestei persoane, fiind alegere sa de a interveni în apărarea părții reclamante, cu consecința însă a suportării propriilor cheltuieli de judecată efectuate, adică onorariul avocatului ales.

Împotriva acestei sentințe intervenientul accesoriu a formulat prezentul recurs.

Cu privire la calea de atac formulată de intervenientul accesoriu, dispozițiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ. sunt imperative, în sensul că "(...) se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Potrivit acestor dispoziții, raportat la poziția pe care intervenientul accesoriu o are în litigiu, la împrejurarea că are o poziție dependentă de cea a părții pe care o apără prin cererea de intervenție accesorie, care are caracter accesoriu față de cererea formulată de partea în interesul căreia s-a formulat intervenția, calea de atac exercitată de acesta este neavenită în situația în care partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac.

Or, în cauză, recurenta a avut calitatea de intervenient accesoriu în favoarea reclamantului A., acesta nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2385 din 7 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, motive pentru care Înalta Curte, cu majoritate, va respinge recursul ca neavenit.

Respingerea recursului ca neavenit nu îngrădește recurentei-interveniente accesul la justiție, întrucât întrucât aceasta nu pretinde un drept propriu în cauza în care intervine, intervenția accesorie este doar o apărare exercitată în favoarea uneia dintre părți, având caracter accesoriu în raport cu cererea formulată de partea în interesul căreia s-a făcut intervenția.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neavenit recursul formulat împotriva sentinței de intervenientul accesoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate

Respinge recursul formulat de intervenienta S.C. Raja S.A. împotriva sentinței civile nr. 2385 din 7 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca neavenit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.