ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4606/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Organism Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Capital Uman prin Ministerul Finanțelor Publice:

- anularea în tot a Scrisorii standard de informare a beneficiarului OIPOSDRU-MECT nr. x/11.08.2015 și a Adresei de răspuns la contestația formulata de Beneficiar nr. x/20.11.2015;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activităților în perioada de raportare aferentă Cererii de rambursare nr. x - B., în cuantum de 65.686 RON (58.126 RON de la capitolul Resurse umane + 7.560 RON de la capitolul cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administrație);

- rambursarea sumelor solicitate în cuantum de 65.686 RON, în conformitate cu Cererea de rambursare nr. x - B., suma reprezentând 58.126 RON de la capitolul Resurse umane + 7.560 RON de la capitolul cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administrație.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1487 din 25 aprilie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că motivele de nelegalitate vizează reținerea unor elemente străine de natura pricinii și modalitatea greșită de interpretare a situației deduse judecații, întrucât judecătorul fondului s-a rezumat doar la cererea de finanțare a proiectului și la procedeul prin care aceasta poate fi modificată.

Potrivit recurentei, prima instanță nu a evidențiat faptul că în cauză este vorba despre două modificări: l) revizuirea Anexei 1 a contractului de finanțare - Cererea de finanțare și 2) modificarea Anexei 2 a contractului de finanțare - Bugetul detaliat al proiectului.

Astfel, întocmirea Actului adițional a vizat atât modificarea Anexei 2 - Bugetul detaliat, la cerința expresă a Ministerului, în sensul introducerii a două coloane distincte care să facă referire la numărul de ore/zi lucrate precum și tariful orar aferent, cât și revizuirea Anexei 1 - Cererea de finanțare, în sensul introducerii de noi membri în echipa de proiect.

Așadar, revizuirea cererii de finanțare nu a stabilit introducerea în cuprinsul acesteia a normei de lucru sau a celor două coloane, întocmai ca în cazul Anexei 2 - bugetul detaliat.

Totodată, recurenta a arătat că nu a susținut niciodată că nu a fost de acord cu revizuirea cererii de finanțare sau a formularului de buget, însă aceste modificări au intervenit din împrejurări diferite și ele nu pot fi considerate identice: Ministerul a solicitat în mod expres modificarea formularului de buget prin introducerea celor două coloane, iar cererea de finanțare a necesitat o revizuire pe care tot Ministerul a propus-o ca formă, deoarece respinsese notificarea legal comunicată de către recurentă, dar fără introducerea normei de lucru în cererea de finanțare.

Cu toate acestea, motivul de invalidare la plată a salariilor a fost acela al lipsei din conținutul cererii de finanțare a normei de lucru, motiv preluat de prima instanță în motivarea soluției, deși nu rezultă această concluzie din actele dosarului, iar modificarea efectivă a anexelor contractului de finanțare a intervenit după momentul raportării drepturilor salariale prin Cererea de rambursare nr. x a B., când erau în vigoare și se foloseau vechile formulare de raportare.

În concluzie, a apreciat că nu este vorba despre modificarea cererii de finanțare, ci de modificarea formularului de buget, așa cum însuși Ministerul a solicitat, acesta nedorind modificarea respectivei cereri în sensul de a cuprinde norma de lucru.

Cu referire la modalitatea de calcul a drepturilor salariale, a susținut că a fost corectă, astfel că tăierea parțială a drepturilor salariale, așa cum a fost stabilită prin Scrisoarea standard de informare, nu are justificare contractuală și/sau legală.

În fine, recurentul a arătat că un argument în plus îl constituie faptul că Ministerul a procedat la validarea integrală la plată a Cererilor anterioare de rambursare nr. 1 și nr. 2 ale aceluiași B., în baza acelorași documente justificative a activităților, în baza acelorași formulare de raportare, după aceleași criterii de evaluare.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare, cu precizarea prealabilă că dată fiind similitudinea unor critici formulate acestea vor fi analizate grupat și vor primi răspuns prin argumente comune.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului OIPOSDRU-MECT nr. x/11.08.2015 și a Adresei de răspuns la contestația formulată de Beneficiar nr. x/20.11.2015, încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activităților în perioada de raportare aferentă Cererii de rambursare nr. x - B., în cuantum de 65.686 RON și rambursarea acestor cheltuieli.

Curtea de Apel București a respins excepțiile invocate și, totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

În cauză, criticile formulate de recurentă vizează soluția pe fondul cauzei.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a apreciat că hotărârea primei instanțe conține elemente străine de natura cauzei, fără să arate în concret în ce constau aceste critici.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare, ceea ce nu se regăsește în cauză, nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată nu se poate încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de textul de lege invocat.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, respectând astfel cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Faptul că recurenta-reclamantă nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, de asemenea, se reține că nu este întemeiat.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esență, sunt centrate pe faptul că, pe de o parte, nu i se poate imputa maniera în care Ministerul a dorit să modifice formularele de raportare, întrucât s-a conformat întru totul și nu a făcut opoziție la solicitările acestuia, iar, pe de altă parte, sumele reprezentând salariile personalului cooptat în proiect sunt eligibile, în conformitate cu prevederile legale incidente, revizuirea cererii de finanțare nestabilind introducerea în cuprinsul acesteia a normei de lucru.

Astfel, se reține că, prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului contestată în prezenta cauză, s-a invalidat suma de 65.686 RON, reprezentând cheltuieli cu resurse umane și cheltuieli indirecte efectuate în procesul de implementare a proiectului "B.".

În funcție de perioada lucrată de către fiecare membru din echipa de implementare a proiectului, au fost plătite cheltuielile aferente orelor lucrate în cadrul proiectului și în acord cu dispozițiile contractului individual de muncă cu timp parțial.

Autoritatea intimată a motivat invalidarea sumei în litigiu, prin aceea că în situația în care o activitate zilnică este efectuată parțial, decontarea se va realiza în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie; de 21 zile lucrătoare pe lună, conform Ghidului Solicitantului 2013 - Condiții Generale, cap. 3.1.4 - Plafoane maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul punctul 1.3.

De asemenea, în cazul în care durata muncii nu este prevăzută în cererea de finanțare se consideră că expertul în cauză este încadrat cu norma întreagă de lucru respectiv 8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare pe lună, iar în cazul unui contract individual de muncă cu timp parțial, costul orar rezultat prin împărțirea sumei prevăzute în bugetul detaliat la 168 ore/lună va fi înmulțit cu norma de lucru prevăzută în contractul individual de muncă.

Instanța de control judiciar reține că, ulterior încheierii Contractului de finanțare x, între recurenta-reclamantă și intimata pârâtă a intervenit modificarea acestuia prin act adițional, în ceea ce privește Cererea de finanțare, ca anexă a Contractului.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 11 din Contractul de finanțare, potrivit cărora modificarea contractului poate interveni în două situații, respectiv prin acordul părților, exprimat în act adițional (sau aprobarea unei notificări), și/sau modificări legislative.

În cauză, recurenta-reclamantă a fost de acord cu semnarea actului adițional, deci implicit și cu modificările aduse cererii de finanțare, inclusiv în ceea ce privește modul de evidențiere a muncii depuse de experți și personalul administrativ.

Faptul că respectivul act adițional a fost întocmit la propunerea autorității intimate, ca urmare a respingerii solicitării de emitere a unei notificări așa cum susține partea sau că, pe lângă cererea de finanțare, conține modificări și în privința bugetului detaliat al proiectului, nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme recurenta a fost de acord și a semnat acest act.

De altfel, recurenta afirmă că nu a susținut niciodată că nu a fost de acord cu revizuirea cererii de finanțare sau a formularului de buget, însă aceste modificări au intervenit din împrejurări diferite.

În aceste condiții, în mod corect autoritatea publică intimată a calculat cheltuielile eligibile prin raportare la ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 de zile lucrătoare, în conformitate cu prevederile pct. 3.1.4 din Ghidul solicitantului, cum corect a reținut și judecătorul fondului.

În consecință, s-a procedat la invalidarea la plată a sumei de 65.686 RON, reprezentând costuri salariale, contribuții la bugetul de stat și contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat aferente pentru perioada martie și aprilie 2015, modalitatea de invalidare a cheltuielilor cu salariile fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Prin urmare, validând parțial cheltuielile salariale, organismul intermediar a procedat la aplicarea prevederilor Ghidului Solicitantului 2013 - Condiții Generale, cap. 3.1.4 - Plafoane maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul punctul 1.3.

În fine, argumentul recurentei, în sensul că autoritatea intimată a procedat la validarea integrală la plată a Cererilor anterioare de rambursare nr. 1 și nr. 2 ale aceluiași B., în baza acelorași documente justificative, de asemenea, nu poate fi primit, având în vedere că analiza în prezenta cauză vizează validarea la plată a Cererii de rambursare nr. x, în funcție de circumstanțele concrete existente, așa încât validarea la plată a altor cereri anterioare nu are relevanță.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1487 din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.