ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4463/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea deciziei E 190 din 29.01.2006 și obligarea pârâtei la plata contravalorii contractului de finanțare x din data de 6 mai 2014, în cuantum de 880.449 RON, reprezentând finanțare nerambursabilă, actualizată cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii privind refuzul plății sumei de 880.449 RON cu sancțiunea aplicării unei penalizări de 2% aplicabilă la valoarea eligibilă nerambursabilă a proiectului.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 223/2016 din 07 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea reclamantei ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

S-a arătat că singura vizită pe teren a fost efectuată la data de 14.12.2015, adică ulterior datei prevăzute pentru finalizarea proiectului, aceasta constituind singura acțiune întreprinsă de intimată pentru verificarea pe teren a proiectului. S-a arătat că motivul real pentru declararea ca neeligibil a proiectului este numai faptul că instalația de producție nu era funcțională la momentul vizitei pe teren, efectuate post-implementare, recurenta arătând că intimata nu a făcut nicio referire la faptul că puterea motoarelor era superioară celei aprobate, așa cum rezultă din decizia emisă de intimată și supusă controlului judiciar.

Recurenta a susținut că întârzierile în implementarea proiectului s-au datorat în mare parte atitudinii culpabile a intimatei.

Recurenta a arătat că procedurile de achiziție a proiectului au vizat trei domenii, respectiv servicii de management, instalație de energie regenerabilă și instalația propriu-zisă de producție peleți, cu toate componentele acesteia. În ceea ce privește primele două proceduri de achiziții nu au fost solicitate clarificări, fiind declarate eligibile, recurenta susținând că intimata trebuia să ramburseze sumele de bani aferente acestor achiziții, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.

Recurenta a arătat că ulterior implementării proiectului circumstanțele de fapt au condus la necesitatea reamplasării utilajelor, fără modificarea substanțială a obiectului contractului, ceea ce nu constituie temei pentru rezilierea contractului de către pârâtă. Recurenta susține că din probele administrate rezultă că la momentul instalării utilajelor erau montate toate cele 3 buncăre și amplasate toate elementele instalației.

De asemenea, s-a arătat că recurenta și-a îndeplinit obligația de a angaja pe o perioadă nedeterminată un număr de 8 angajați, toți provenind din mediul rural, iar declararea proiectului ca neeligibil îi creează recurentei dificultăți financiare, aspect care contravine cauzei și scopului contractului de finanțare.

Recurentul a criticat faptul că intimata a schimbat regulile jocului în timpul jocului, respectiv a introdus obligativitatea achiziționării utilajelor prin sistemul electronic de achiziții publice după semnarea contractului dintre recurentă și intimată, ceea ce a dus din nou la prelungirea perioadei în care se putea implementa proiectul.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii atacate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.R.L. a supus controlului judiciar decizia E 190 din 29.01.2006 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în soluționarea contestației formulte de reclamantă împotriva Notificării beneficiarului nr. 24385/21.12.2015 și obligarea acesteia la plata contravalorii contractului de finanțare încheiat între părțile cauzei.

Instanța de primă jursidicție în soluționarea acțiunii introductive a reținut faptul că în baza contractului de finanațare reclamanta s-a obligat la construirea unei hale și dotarea acesteia cu echipamentele necesare unei instalații de producție pereți alimentată din energie regenerabilă constând în energie eoliană prin montarea unor turbine eoliene și de energie solară și a unor panouri fotovoltaice.

Implementarea proiectului a fost prevăzută pe o perioadă de 17 luni, dar nu mai târziu de 17 09.2015 cu posibilitate de prelungire a duratei de execuție până la data de 31.12.2015.

Instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat cerere de plată care a fost respinsă prin Notificarea nr. x din 21.12.2015, pe motiv că au fost identificate motoare de o putere mai mare, la cele trei benzi transportatoare și la transportatorul elicoidal. De asemenea, cererea de plată a fost respinsă întrucât s-a reținut că nu s-au identificat plăcuțele matricole ale mașinii de ambalat verticală și morii cu ciocanul, iar cu privire la buncăre s-a constatat că unul din buncăre nu era montat, în vreme ce altul nu a fost identificat, cât și faptul că separatorul magnetic, ciclonul și țevile suflate nu sunt montate. S-a consemnat că instalația nu este pusă în funcțiune și cu toate acestea prezintă semne de uzură fizică.

Instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantei nu au relevanță în aprecierea eligibilității sale, având în vedere că pentru a beneficia de obținerea finanțării era obligată să implementeze proiectul în conformitate cu contractul de finanțare, văzând dispozițiile art. 1 din contract, care specifică că cererea de finanțare depusă de beneficiar împreună cu toate documentele anexate face parte din contract și este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate, acesta obligându-se să execute proiectul în conformitate cu descrierea cuprinsă în cererea de finanțare.

Instanța de primă jurisdicție a constatat că specificațiile referitoare la puterea motoarelor nu au o semnificație tehnică aparte, însă orice modificare a instalației trebuia făcută cu acordul autorității contractante, beneficiarul fiind astfel obligat să se asigure de respectarea întocmai a tuturor specificațiilor tehnice menționate în proiect și în documentația anexă.

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că în conformitate cu actul adițional nr. x, art. 2 la contractul de finanțare, data de 30.10.2015 reprezenta data limită până la care se putea depune cererea de plată, moment în care investiția trebuia finalizată și funcțională, situație care a fost infirmată cu ocazia controlului la fața locului, întrucât instalația nu era funcțională. A reținut instanța că o nouă vizită la fața locului din partea autorității pârâte nu se impunea, pentru că instalația nu a fost pusă în funcțiune până la termenul limită menționat în contract.

Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut că sancțiunea primită nu poate fi înlocuită, pentru că nu sunt îndeplinite condițiile paragrafului 6 al art. 3 pct. 2 din Ghidul solicitantului, aferent măsurii 312, întrucât durata de execuție a contractului de finanțare ar fi putut fi prelungită la solicitarea beneficiarului până la data limită de 31.12.2015, însă nu a fost formulată o cerere a beneficiarului în acest sens, iar solicitarea reclamantei de înlocuire a sancțiunii declarării contractului de finanțare ca neeligibil cu sancțiunea aplicării unei penalizări de 2% nu este posibilă.

Având în vedere că cheltuielile sunt eligibile doar în condițiile în care respectă termenele și condițiile stabilite în contractul de finanțare și constatând că reclamanta nu a respectat aceste condiții și termene, instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea.

Instanța de control judiciar analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la soluția instanței de fond, reține că aceste critici nu pot fi primite și vor fi respinse ca nefondate având în vedere argumentele ce urmează.

Criticile aduse cu privire la interpretarea și analizarea probelor administrate nu pot fi primite de Înalta Curte având în vedere că motivele de casare prevăzute de dispozițiile legale au în vedere numai motive de nelegalitate, fără a se putea face aprecieri asupra modului de interpreetare a mijloacelor de probă utilizate de instanță în stabilirea situației de fapt a cauzei.

Înalta Curte reține că accesarea sprijinului financiar nerambursabil pentru fiecare din măsurile din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2008) nr. 3831/16 iulie 2008, se realizează prin încheierea de contracte de finanțare între AFIR și solicitanții selectați pentru finanțare, iar în cauza dedusă judecății a fost încheiat contractul de finanțare nr. x.

Înalta Curte reține că principalul motiv pentru care a fost refuzată plata tranșei 1 pentru recurenta-reclamantă a fost faptul că la momentul vizitei pe teren instalația de peleți nu era funcțională, fapt care nu a fost contestat de recurentă, ci aceasta a adus argumente cu privire la motivele pentru care instalația nu funcționa.

Or, neregula în acest caz a fost aceea că bunurile nu erau montate și puse în funcțiune la data vizitei pe teren, ceea ce conform procedurii de autorizare plăți duce la neautorizarea cheltuielilor de plată.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Actul adițional nr. x la contractul de finanțare, data de 30.10.2015 reprezintă termenul limită până la care se poate depune ultima cerere de plată la care investiția trebuie să fie finalizată și funcțională.

Vizita pe teren a fost efectuată ulterior datei prevăzute pentru finalizarea proiectului, tocmai pentru ca autoritatea intimată să poată verifica îndeplinirea condițiilor din contractul de finanțare în vederea efectuării plății tranșei solicitate, așa cum impun dispozițiile din Manualul de Autorizare Plăți aprobat prin Ordinul MADR nr. 2098/30.09.2015.

Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident în cauză, întrucât sentința atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, întrucât instanța de fond a analizat cererea reclamantei, a prezentat argumentele pentru care a fost respinsă cererea acesteia. Înalta Curte reține că acest motiv de casare a fost invocat formal de către recurentă și va fi respins ca nefondat.

Totodată, nefiind identificate norme care ar fi fost încălcate sau aplicate cu greșită interpretare de către instanța de fond, Înalta Curte reține că nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care sentința instanței de fond va fi menținută și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins.

Conform clauzelor contractuale cunoscute și asumate de recurentă prin semnarea contractului de finanțare, beneficiarul se obligă la respectarea prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și la respectarea tuturor celorlalte clauze ale contractului de finanțare.

Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării FEADR prin PNDR 2007-2013 și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control și proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate și conformitate de către direcțiile/organismele abilitate să desfășoare acțiuni de control neputând fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de Agenție.

De asemenea, AFIR a pus la dispoziția persoanelor interesate pe site-ul www.x.ro toate informațiile necesare realizării unui proiect-respectiv: toate actele normative incidente, Ghidul solicitantului, protocoale de colaborare cu alte instituții publice, precum și cu instituții de creditare, formularele tip, anunțurile sesiunilor de proiecte, rezultatele evaluării/selectării, modele de proiecte implementate cu succes.

Este adevărat că s-a realizat o singură vizită în teren conform Notei de convocare nr. x din data de 9.12.2015, însă nu există nicio obligație contractuală și procedurală care să oblige AFIR la mai multe vizite pe teren.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 223/2016 din 07 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.