ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4349/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2016 reclamanta Comuna Petrești prin primar a solicitat anularea deciziei emise de intimata AFIR prin care a fost soluționată contestația sa înregistrată la AFIR cu nr. 46654/15.12.2015 ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul că în urma verificării cererii de plată nr. x i s-a respins la plată suma de 38.628,77, ca fiind cheltuială neeligibilă.

Prin sentința nr. 226 pronunțată la 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta Comuna Petrești prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 226 pronunțată la 17 octombrie 2016 a declarat recurs reclamanta Comuna Petrești prin Primar, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate ca fiind netemeinică și nelegală cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În critica sentinței recurate, recurenta reclamantă a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de toate probele administrate, nu a luat în considerare motivele invocate și în principal planșele foto depuse la dosar din care se poate vedea fără niciun fel de dubiu, faptul că cele consemnate de către experți sunt nereale și neconforme cu fotografiile făcute de aceștia la momentul controlului.

Recurenta-reclamantă mai arată în cuprinsul cererii de recurs situația de fapt privitoare la realizarea contractului de finanțare nr. x/10.10.2013.

Recurenta nu a indicat prin cererea de recurs motivele de casare pe care își întemeiază cererea, însă critica invocată se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare la data de 16 februarie 2017 prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză s-a realizat raport asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs la data de 27.07.2017, iar prin încheierea din 08 mai 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părți.

Ulterior au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 01 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate de recurenta-reclamanta, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de fond ca fiind legală și, pe cale de consecință va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că la data de 10.10.2013, între recurenta-reclamantă Comuna Petrești și AFIR a fost încheiat contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Centru de informare turistică în com. Petrești, jud. Dâmbovița", având valoarea estimată de max. 753.383 RON, echivalent a 168.136 euro, AFIR angajându-se să acorde 100% din valoarea totală eligibilă.

Ulterior prin actul adițional nr. x/29.04.2015, a fost diminuată valoarea eligibilă la maxim 581.769 RON.

La data de 06.10.2015, beneficiarul com. Petrești a depus În urma cererii de plată tranșa 2 depusă la AFIR la 06.10.2015, recurenta-reclamantă a solicitat plata sumei de 301.621,61 RON (valoare nerambursabilă). În urma vizitei în teren din 16.10.2015 și a verificărilor actelor doveditoare atașate cererii de plată 2, făcute de către experții SLINA-OJFIR au considerat că fiind eligibilă pentru tranșa 2 de plată doar suma de 262.992,84, fiind respinsă suma de 38.628,77 RON.

Analizând critica recurentei-reclamante prin care aceasta susține că instanța de fond nu a analizat probatoriul propus în cauză, din care ar fi rezultat în mod echivoc că reclamanta a respectat în integralitatea atât clauzele contractuale și lucrările asumate prin contract ale căror plăți sunt eligibile, Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată.

În mod corect instanța de fond a subliniat în considerentele sentinței recurate că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din contractul de finanțare, conform căruia "plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenție, depuse de beneficiari și însoțite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificărilor documentelor justificative prezentate de beneficiar conform cerințelor Autorității Contractante prezentate în instrucțiunile de plată, Anexa V la prezentul contract. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli", în urma controlului desfășurat de experții SLINA-OJFIR s-au confirmat o serie de lucrări ale căror plăți nu sunt eligibile pentru finanațare nerambursabilă.

În aceste condiții, în acord cu opinia instanței de fond Înalta Curte apreciază că instituția pârâtă a respins în mod corect contestația administrativă formulată de reclamantă făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 30 din Regulamentul nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală.

Potrivit acestui articol 30 din Regulamentul nr. 65/2011:

"1. Plățile se calculează în funcție de ceea ce se constată a fi eligibil cu ocazia controalelor administrative. Statul membru examinează cererea de plată primită de la beneficiar și stabilește sumele eligibile pentru ajutor. Acesta stabilește:

a) suma plătită beneficiarului numai pe baza cererii de plată;

b) suma plătibilă beneficiarului după verificarea eligibilității cererii de plată.

În cazul în care suma stabilită în conformitate cu lit. a) depășește cu peste 3% suma stabilită în conformitate cu lit. b), se aplică o reducere sumei stabilite în conformitate cu lit. b). Valoarea reducerii este dată de diferența dintre cele două sume. (. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .)

Așadar în speță trebuie avut în vedere principiul de bază al finanțării nerambursabile conform căruia, cheltuielile eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar sunt rambursate, în vreme ce cele neeligibile urmează a fi suportate integral de beneficiarul proiectului.

Având în vedere că prin semnarea contractului de finanțare, recurenta-reclamantă s-a obligat la respectarea prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de UE, precum și la respectarea celorlalte clauze ale contractului de finanțare, aceasta avea obligația să respectarea cu strictețe condițiile de realizare a obiectivului subvenționat. Or, în cauză acest lucru nu s-a întâmplat întrucât din cuprinsul probei cu înscrisuri administrată în mod profesionist și corect de către instanța de fond, rezultă fără tăgadă că reclamanta nu și-a îndeplinit cu strictețe obligațiile asumate prin semnarea contractului de finanțare nr. x/10.10.2013, în sensul că, la vizita pe teren efectuată la data de 16.10.2015, au fost identificate o serie de nereguli ce nu au putut fi justificate.

În consecință, nefiind constatate motive care să justifice reformarea sentinței, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune respingerea recursului, ca nefondat, reținând legalitatea hotărârii atacate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Petrești prin Primar împotriva sentinței nr. 226 din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.