ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3912/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 07.05.2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei, Comerțului si Turismului, in calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie, solicitând anularea Notificării OIE nr. 231472/23.02.2015 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 92.290,15 RON, suma solicitată prin Cererea de rambursare nr. x, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr. 186 din 21 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial" Creșeterea Competitivității Economice", și Ministerul Energiei, Intreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamata criticând-o pentru nelegalitate, invocând disp. art. 488 pct. 6, 8 C. proc. civ.

În cadrul cazului de casare prev. de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Recurentul a reiterat argumentele precizate în acțiunea formulată la instanța de fond, prezentând amplu și cronologic situația de fapt care a condus la emiterea actului administrativ atacat, susținând că în mod greșit s-a reținut de către pârâte că pentru cererea de rambursare nr. x, prin notificarea Organismului Intermediar pentru Energie nr. 231472/23.02.2015 s-a respins plata sumei de 92.290,15 RON pe considerentul potrivit căruia cheltuielile aferente facturii nr. x/17.11.2014 nu sunt emise în perioada de valabilitate a contractului încheiat cu B. S.R.L..

S-a reținut în hotărârea atacată că operațiunea efectuată prin factura nr. x/2014 nu respectă legislația națională și comunitară și, de asemenea, nu respectă condițiile impuse prin contractul de finanțare, în sensul că nu detaliază bunurile furnizate, serviciile prestate sau lucrările efectuate.

În acest sens, recurenta a susținut că livrarea echipamentelor pentru FLP 1600 a fost realizată în mai multe etape, ultima livrare fiind la data de 17.03.2014, fără a fi finalizată de către acest furnizor, iar ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor, recurenta a procedat la rezilierea contractului de furnizare la data de 03.10.2014.

A arătat că detalierea sumelor cuprinse în factura nr. x/2014 se regăsește în procesul-verbal din 03.10.2014, fiind detaliate clar echipamentele livrate, lucrările de modernizare executate și serviciile prestate de către furnizor. De asemenea, procesul-verbal atestă recepția cantitativă a lucrării executate de furnizor, întrucât în cazul unei modernizări aceste recepții nu se pot efectua separat. Mai mult, un document nu se poate interpreta singur ci este necesar să fie analizate toate documentele aflate în legătură cu acestea, astfel că din contextul general al contractului nu poate fi scoasă factura nr. x/2014 și nici procesul-verbal din 03.10.2014.

A mai susținut recurenta că factura în discuție are la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor" aceleași mențiuni ca și factura nr. x, care prin aceeași cerere de rambursare nr. x a fost decontată fără a exista probleme, și anume " plata parțială pentru modernizare mașina de frezat portal tip FLP 1600 contract x/19.11.2012" . Această precizare nu a fost menționată în Notificarea O.I.E. nr. 23147/23.02.2015, în care a motivat respingerea de la plata sumei de 92.290,15 RON pentru faptul că "cheltuielile aferente facturii nr. x/17.11.2014 nu sunt emise în perioada de valabilitate a contractului încheiat cu B. S.R.L.."

Or, instanța nu a motivat de ce a înlăturat aceste argumente, și anume că, în aceeași cerere de rambursare, două facturi cu aceeași mențiune sunt tratate diferit, una fiind rambursată și alta nu.

Cu privire la motivarea potrivit căreia factura nr. x/17.11.2014 a fost emisă ulterior încetării valabilității contractului de furnizare, recurenta a arătat că emiterea facturii după rezilierea contractului nu echivalează cu pierderea dreptului de a încasa contravaloarea acesteia, pentru că rezilierea contractului are efecte pentru viitor, obligațiile scadente fiind în continuare executabile.

Așadar, dacă furnizorul a livrat cu întârziere un echipament, el nu pierde dreptul de a încasa contravaloarea lui, pentru că părțile nu au stabilit prin contract această sancțiune și pentru faptul că s-ar ajunge la o îmbogățire fără o justă cauză .

Dacă există o întârziere la livrare, furnizorul va plăti penalități o întârziere, în conformitate cu prevederile contractului de furnizare, lucru care s-a și întâmplat în speță, penalitățile fiind deduse din valoarea contractului. Față de aceste considerente, recurenta a arătat că emiterea facturii nr. x/17.11.2014 s-a realizat în cadrul termenului prevăzut în contractul de finanțare nr. x/03.10.2012 și îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute în contractul de finanțare.

Motivarea instanței cu privire la aceste aspecte este una generală, nefiind indicate temeiurile de drept care au dus la înlăturarea argumentelor precizate în acțiunea introductivă, astfel că nu există o motivare efectivă, ceea ce atrage aplicarea art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prev. de art. 134

1

din Legea nr. 571/2003, art. 2 din H.G. nr. 759/2007, art. 1554 alin. (2) C. civ.

Sub aspectul incidenței prevederilor art. 134

1

din Legea nr. 571/2003, recurenta a arătat recurenta că data livrării unui bun este data transferului dreptului de a dispune de acel bun, iar în cazul prestărilor de servicii acestea sunt considerate efectuate la data la care sunt emise documente pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate.

În speță, data livrării este data procesului-verbal de recepție, respectiv data de 03.10.2014, deci echipamentele pentru modernizarea mașinii de frezat portal FLP 1600 au fost livrate și recepționate în perioada de valabilitate a contractului de furnizare (inclusiv data 03.10.2014)

Odată ce au fost livrate echipamentele, intervine condiția corelativă de a solicita plata acestora prin emiterea facturii, respectiv factura nr. x/2014.

A mai arătat recurenta că îndeplinirea condițiilor eligibilității unei cheltuieli în sensul art. 2 din H.G. nr. 759/2007 este dovedită în cauza de față prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și prin concluziile raportului de expertiză, însă instanța nu a făcut aplicarea acestor norme de drept material, fără a motiva efectiv de ce sunt înlăturate.

Caracterul eligibil/neeligibil al cheltuielilor efectuate conform operațiunilor înscrise în factura nr. x/17.11.2014, trebuie analizate în funcție de obligațiile contractuale (contractul de finanțare nr. x/03.10.2012) și a dispozițiilor legale incidente și nu în baza contractului comercial de furnizare în care pârâtele nu au nicio calitate.

În ceea ce privește incidența disp. art. 1554 alin. (2) C. civ., recurenta a arătat că factura nr. x/17.11.2014 se referă la modernizarea mașinii de frezat portal FLP 1600 și a fost livrată în mai multe transporturi în baza mai multor avize de expediție.

Factura a fost emisă după termenul asumat de furnizor, însă acest lucru a determinat aplicarea unor penalități către furnizorul B., pentru că în acest fel au înțeles părțile să-și stabilească obligațiile contractuale. Or, rezilierea, ca și sancțiune în cazul contractelor cu executare succesive, acționează numai pentru viitor, conform art. 1554 alin. (3) C. civ., care prevede; "Contractul reziliat încetează doar pentru viitor".

Intimatul-pârât Ministerul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a formulat note scrise la recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Energiei, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

A. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul nu a adus nicio critică concretă care să vizeze efectiv lipsa motivelor pe care s-a întemeiat hotărârea, motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei .

Instanța de fond a stabilit situația de fapt, pe baza probelor administrate, a analizat criticile aduse prin acțiunea reclamantului și apărările formulate de intimați, evaluând temeinicia acțiunii formulate, făcând trimitere în considerentele hotărârii la toate acestea, astfel încât hotărârea este motivată.

Contrar susținerilor recurentei, motivarea reflectă raționamentul instanței, dispozițiile legale aplicate situației de fapt, judecătorul nefiind obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți. Dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. nu impun un răspuns detaliat pentru fiecare argument al reclamantului sau al pârâtului, în condițiile în care instanța a răspuns explicit motivelor și apărărilor, sub aspectul situației de fapt și de drept invocate.

Faptul că, în considerentele hotărârii, argumentele de fapt și de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de către recurentă, nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată, sau că nu a fost judecat fondul cauzei, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ.

B. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Recurenta a încheiat cu pârâta contractul de finanțare nr. x/03.10.2012, pentru finanțarea proiectului "Creșterea eficienței energetice și scăderea consumului prin modernizarea echipamentelor la S.C. A. SRL", în baza căruia a fost acordată o finanțare nerambursabilă în valoare de 1.453.139,13 RON, reprezentând 60% din valoarea eligibilă a proiectului.

Proiectul a vizat achiziția de echipamente ce urmau a fi montate pe utilajele proprietatea reclamantei, în vederea creșterii eficientei energetice a activității acesteia, sens în care a fost încheiat contractul de furnizare nr. x/19.11.2012 cu societatea S.C. B. S.R.L.

Ca urmare a dificultăților întâmpinate pe parcursul executării acestui contract, au fost încheiate un număr de 5 acte adiționale prin care termenele de livrare a echipamentelor au fost decalate succesiv, iar în final s-a dispus rezilierea contractului de furnizare, conform adresei nr. x/03.10.2014, cu obligarea furnizorului la plata de penalități.

Pentru rambursarea cheltuielilor decurgând din contractul de furnizare nr. x/2014 încheiat cu S.C. B. S.R.L. reclamanta a depus 5 cereri de finanțare.

Conform Notificării nr. x/23.02.2015 emisă de pârâtă, pentru cererea de rambursare nr. x a fost respinsă la plata suma de 92.290,15 RON aferentă facturii nr. x/17.11.2014, care vizează echipamentele de modernizare necesare pentru mașina de frezat portal tip FLP 1600, mențiunile înscrise pe acest document fiscal descriind generic denumirea serviciului prestat, respectiv "plată parțială pentru modernizare mașină de frezat portal tip FLP 1600".

În mod corect a reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale și conform clauzelor cuprinse în contractul de finanțare nr. x/03.10.2012, respectiv a celor prevăzute la art. 7 alin. (5) și (6), pentru rambursarea cheltuielilor eligibile beneficiarul trebuie să depună factura și să detalieze bunul achiziționat, serviciul prestat sau lucrarea efectuată.

Or, reclamanta a depus factura nr. x/17.11.2014, care prezintă în mod generic denumirea serviciului prestat ("plată parțială pentru modernizare mașină de frezat portal tip x"), fiind încălcate, astfel, dispozițiile imperative ale art. 7 alin. (6) din contractul de finanțare nr. x/03.10.2012.

Factura nr. 150/17.11.2014 a fost emisă ulterior încetării valabilității contractului de furnizare nr. x/19.11.2012 încheiat cu S.C. B. S.R.L. contract care reprezenta pentru Organismul Intermediar pentru Energie (OIE) angajamentul legal prin care s-a instituit obligația de plată din fondurile publice și comunitare, și se referă la echipamente destinate modernizării mașinii de frezat FLP 1600, care, însă, nu au fost identificate ca atare în procesul-verbal de predare primire încheiat la 3.10.2014 (atunci când s-a dispus rezilierea contractului de furnizare) și nici în anexa 1 a acestuia; de asemenea, nu s-a realizat nici recepția finală calitativă, ca ultimă etapă a recepției produsului.

Instanța de fond a reținut că toate aceste aspecte sunt în măsură să conducă la concluzia că nu pot fi identificate fizic, cantitativ și calitativ echipamentele la care se referă factura nr. x/2014.

Înalta Curte reține, din coroborarea disp. art. 7 alin. (5) din contractul de finanțare nr. x/03.10.2012 cu cele ale pct. V din Instrucțiunea AM POSCE nr. 5114/2014, că recurenta avea obligația ca la întocmirea dosarului cererii de rambursare să includă printre documentele suport aferente achiziției și contractul de achiziție publică, în vigoare. Ca urmare a verificării cererii de rambursare nr. x, O.I.E. în mod corect a respins la plata cheltuielile efectuate pentru factura nr. x/17.11.2014, aceasta nefiind emisă în perioada de valabilitatea a contractului nr. x/19.11.2012

Potrivit art. 7 alin. (5) din contractul de finanțare nr. x/03.10.2012, pentru rambursarea cheltuielilor eligibile recurenta avea obligația să depună la O.I.E., pentru achiziții de bunuri: copie certificată Nota de recepție și constatare de diferențe, copie certificată procesul-verbal de predare-primire a bunurilor sau procesul-verbal de punere în funcțiune; pentru execuția de lucrări de montaj echipamente și instalații tehnologice: procesul-verbal de preluare montaj, procesul-verbal de terminare montaj pe echipamente, grupuri de echipamente sau total instalație, devize pe obiect, liste de echipamente, liste de lucrări; potrivit alin. (9) din art. 7, cererea de rambursare se poate depune pentru fiecare achiziție de bunuri numai după întocmirea procesului-verbal de predare-primire, iar pentru prestări servicii, după acceptarea rezultatelor acestora de către beneficiar.

La art. 2 lit. k) din contractul nr. x/19.11.2012, părțile au prevăzut în mod expres că recepția produselor, care se finalizează cu semnarea procesului-verbal încheiat la destinația finală, constituie condiție obligatorie de efectuare a plății.

Invocarea dispozițiilor art. 1554 C. civ. nu o poate absolvi pe recurentă de la respectarea condițiilor stabilite prin contractul de finanțare nr. x/03.10.2012, întrucât dificultățile întâmpinate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. în relațiile comerciale cu furnizorul S.C. B. S.R.L. reprezintă probleme în managementul și implementarea proiectului și nu pot susține cererea de rambursare nr. x/27.11.2014 și a sumele solicitate la plată.

Potrivit art. 8 alin. (7) din contractul de finanțare nr. x/03.10.2012, recurenta-reclamantă avea obligația de a depune toate diligențele necesare pentru implementarea proiectului cu profesionalism, astfel încât rezilierea contractului de furnizare nr. x/19.11.2012 să fie evitată.

Rezultă, așadar, că recurenta-reclamantă nu a respectat prevederile legislației în vigoare cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, solicitând Organismului Intermediar pentru energie rambursarea plății facturii nr. x/17.11.2014, emisă ulterior datei rezilierii contractului de furnizare nr. x/19.11.2012. Până la data rezilierii, respectiv 03.10.2014, contractul de furnizare nr. x/19.11.2012 a reprezentat pentru O.I.E. angajamentul legal, actul juridic prin care s-a creat obligația de plată pe seama fondurilor publice comunitare. Obligația de a plăti sumele solicitate prin cererea de rambursare nr. x rezultă numai în urma îndeplinirii condițiilor stipulate într-un angajament legal pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

În mod corect s-a observat că factura nr. x/17.11.2014 nu este întocmită în conformitate cu art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, în sensul că nu cuprinde data la care au fost livrate/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii, denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune. Lipsa mențiunilor din factura nr. x/17.11.2014 nu poate fi justificată de faptul că în anexa reprezentând propunerea tehnică la contractul de furnizare sunt enumerate lucrările de modernizare pe care le presupune, în ansamblu, modernizarea mașinii de frezat, câtă vreme nu se cunoaște ce bunuri/servicii aferente modernizării au fost efectiv achitate prin factura nr. x/17.11.2014.

Pentru rambursarea cheltuielilor, era necesar ca Ministerul Energiei, prin O.I.E., să poată stabili/identifica toate bunurile predate și serviciile prestate aferente modernizării până la rezilierea contractului, distinct de cele care urmau a fi predate/prestate ulterior pentru atingerea obiectivului și finalizarea modernizării mașinii de frezat.

În ceea ce privește argumentul recurentei potrivit căruia factura nr. x/17.11.2014 a fost emisă după termenul asumat de furnizor, însă acest lucru a determinat aplicarea unor penalități către furnizorul S.C. B. S.R.L., în acest fel înțelegând părțile să-și stabilească obligațiile contractuale, împrejurarea că furnizorul S.C. B. S.R.L. a suportat sancțiuni în sensul aplicării unor penalități, ca urmare a nerespectării clauzelor stabilite în contractul de furnizare nr. x/19.11.2012 încheiat cu reclamanta, nu justifică nerespectarea de către recurentă a condițiilor stabilite în contractul de finanțare nr. x/03.10.2012.

De asemenea, nu se poate considera că livrarea echipamentelor a fost încheiată în condițiile prevăzute de art. 13.2 și 13.3 din contractul de furnizare nr. x/19.11.2012, care prevedeau că recepția produsului la destinația finală se realizează în două etape, recepția cantitativă și recepția calitativă, iar livrarea produsului se consideră încheiată în momentul în care sunt îndeplinite prevederile clauzelor privind recepția produsului la destinația finală, întrucât la data de 03.10.2014, data rezilierii contractului de furnizare, a avut loc recepția cantitativă pentru echipamentele furnizate în perioada 07.11.2013-17.03.2014, dar nu a avut loc și recepția calitativă a echipamentelor, care s-a efectuat ulterior rezilierii contractului. Este nefondată critica recurentei potrivit căreia eligibilitatea sumelor cuprinse în factura nr. x/17.11.2014 este determinată de faptul că aceasta a fost emisă în termenul de implementare a contractului de finanțare, întrucât, așa cum s-a reținut, factura are la bază un contract de furnizare a cărui valabilitate încetase la data emiterii facturii și, mai mult, nu îndeplinea cerințele legale și contractuale.

Raportat la aceste împrejurări, nu este fondată nici critica recurentei privind similitudinea mențiunilor cuprinse în factura nr. x/17.11.2014 cu cele ale facturii nr. x/26.08.2014, care ar fi fost tratată diferit, în sensul că suma aferentă a fost rambursată, factura nr. x/26.08.2014 fiind emisă anterior rezilierii contractului de furnizare nr. x/19.11.2012.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 186 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.