ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6168/2019

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 24.10.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Amara a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei-Organismul Intermediar pentru Energie, anularea, în parte, a Deciziei nr. 232128/20.05.2016 de soluționare a contestației formulate împotriva Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/26.02.2016 și anularea acestei notificări, cu consecința constatării eligibilității sumelor solicitate la plată. 1.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1465 din 24 aprilie 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Amara a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii cu consecința anulării actelor administrative atacate. A susținut recurenta-reclamantă că, în condițiile în care cheltuielile solicitate la plată fac parte din categoria celor considerate eligibile, argumentele primei instanțe nu sunt corecte. În cauză, prin actele administrative atacate, echipa de control din cadrul instituției intimate nu contestă necesitatea realizării respectivelor cheltuieli și caracterul lor, ci doar încadrarea la o anumită categorie de cheltuieli, o chestiune pur formală, ce nu poate conduce la constatarea unei nereguli și la respingerea de la plată a acestora, cu atât mai mult cu cât serviciile în cauză au fost prevăzute în contractul de finanțare. Chiar dacă eligibilitatea cheltuielilor se verifica înainte de rambursarea acestora și de câte ori apar elemente de natură să schimbe caracterul eligibil și se verifică în raport de categoria de cheltuieli, nici în contractul de finanțare și nici în Ordinul nr. 2228/2008 nu este sancționată cu respingerea de la plată, cu consecința neeligibilității cheltuielilor, încadrarea eronată a acestora într-o anumită linie bugetară. Pe de altă parte, în condițiile în care, anterior cererii de rambursare nr. x, a mai solicitat la plată contravaloarea serviciilor de la aceeași linie bugetară, fără a fi considerate neeligibile, pe parcursul contractului de finanțare a apreciat că încadrarea cheltuielilor este una corectă, fără a fi necesară solicitarea transferului sumelor între linii bugetare. Prima instanță a omis obligația OIE stabilită la art. 9 lit. B) alin. (4) din contractul de finanțare, respectiv aceea de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informațiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea Proiectului, sens în care, o eventuală încadrare eronată a cheltuielilor într-o linie bugetară, ar fi putut fi remediată printr-o simplă solicitare din partea OIE de refacere a cererii de rambursare cu încadrarea corectă a cheltuielilor, iar nu prin respingerea de la plată a unor sume de bani achitate pentru prestarea serviciilor eligibile din cadrul proiectului. Nici în cuprinsul notificării contestate, nici în hotărârea recurată, echipa de verificare/instanța de judecată nu au înțeles să precizeze temeiul de drept în baza căruia cheltuielile respinse de la plată au fost considerate neeligibile, respectiv baza legală care sancționează încadrarea greșită într-o linie bugetară a unei cheltuieli. Instanța de fond nu a ținut cont nici de prevederile art. 8 alin. (18) din contractul de finanțare, potrivit cărora "OIE și AM POS CCE au dreptul de a efectua corecții financiare constând în excluderea de la finanțare parțială sau în totalitate a cheltuielilor aferente unei cereri de rambursare, în cazul constatării unor cheltuieli neeligibile și/sau în cazul nerespectării/încălcării prevederilor contractuale și/sau legale, naționale și/sau comunitare aplicabile. Corecțiile se vor comunica Beneficiarului odată cu rezultatul verificării cererilor de rambursare. Acestea sunt definitive și operate direct asupra sumelor aferente cererii de rambursare.". Or, în considerarea faptului că, cheltuielile aferente Cererii de rambursare nr. x fac parte din categoria celor prevăzute în contractul de finanțare și Ordinul nr. 2228/2008, pentru a fi considerate eligibile, iar în cuprinsul hotărârii nu s-a reținut o eventuală nerespectare/încălcare a prevederilor contractuale și/sau legale, naționale și/sau comunitare aplicabile, decizia autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene de a declara neeligibile respectivele cheltuieli este netemeinică și nelegală.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Energiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. În cuprinsul întâmpinării a apreciat că susținerile recurentei nu se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., limitându-se la a relua apărări formulate în faza procesuală anterioară.

Decizia instanței de recurs 4.1. Înalta Curte urmează a respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, apreciind că, din punct de vedere formal, susținerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se pot circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 4.2. Însă, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material. 4.3. La data de 30.09.2013, între Ministerul Economiei prin Departamentul pentru Energie, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie în numele și pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creștere Competitivității Economice", și Unitatea Administrativ-Teritorială Orașu Amara, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x RES, al cărui obiect îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului nr. 630284/30.04.2010, cod SMIS 21534, "Realizare de noi capacități de producere a energiei electrice pentru consum propriu, prin valorificarea resurselor de energie regenerabilă, oraș Amara, județul Ialomița". Prin Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/26.02.2016 s-a comunicat beneficiarului că a fost respinsă la plată sume de 75.336,52 RON, astfel: - suma de 24.990,00 RON, reprezentând contravaloarea neeligibilă aferentă Cererii de rambursare nr. x/26.02.2016, pentru că facturile emise către S.C. A. S.R.L. privesc cheltuieli privind activitățile de consultanță pentru implementarea proiectului nr. 59 RES/30.09.2013 încadrate greșit la capitolul 5 (cheltuieli pentru proiectare și asistență tehnică) din tabelul 2 contract de finanțare conform Ordinului nr. 2228/2008 - suma de 50.346,52 RON, reprezentând contravaloarea neeligibilă aferentă Cererii de rambursare nr. x/26.02.2016, pentru că facturile emise către S.C. B. S.R.L. privesc cheltuieli încadrate la investiția de bază din contractul de finanțare nr. x/30.09.2013 efectuate în afara perioadei de execuție a contractului de lucrări nr. x/22.06.2015, respectiv 23.10.2015 conform actului adițional nr. 1/13.989/02.10.2015. Prin Decizia nr. 232128/20.05.2016, Ministerul Energiei-Organismul Intermediar pentru Energie a admis, în parte, contestația formulată de UAT Orașul Amara împotriva notificării, a menținut respingerea la plată a sumei de 24.990,00 RON și a anulat notificarea cât privește respingerea la plată a sumei de 50.346,52 RON. 4.4. Înalta Curte apreciază că, asupra neregulilor constatate, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor legale incidente cauzei în raport cu probatoriul administrat și cu conduita părților în cursul executării contractului. Potrivit art. 5 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. x/30.09.2013, "Sunt eligibile acele cheltuieli prevăzute în Tabelul nr. 2 din prezentul Contract și realizate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007, cu modificările și completările ulterioare, și Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 2228 din 22 iulie 2008 - privind aprobarea listei de cheltuieli eligibile pentru proiecte finanțate în cadrul domeniului majoritar de intervenție 4.2. Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi axa prioritară 4 "Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice" din cadrul Programului Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (POS CCE) 2007-2013, cu modificările și completările ulterioare și cu respectarea cerințelor legale aplicabile în domeniul achizițiilor publice". În Tabelul nr. 2 la contract, la capitolul 5-Cheltuieli pentru proiectarea și asistență tehnică lit. e) (indicat în cuprinsul cererii nr. x de rambursare din 26.02.2016 pentru fiecare dintre facturile aferente Contractului nr. x/14.02.2014 încheiat cu S.C. A. SRL) erau prevăzute cheltuieli de consultanță. Or, facturile reținute prin decizia contestată și indicate în cererea de rambursare nr. x, emise pentru S.C. A., au privit, conform devizului financiar, servicii pentru redactarea cererilor de rambursare/de plată/de rambursare finală și asistența pentru implementarea proiectului. Conform Contractului de prestări servicii nr. x/14.02.2014, încheiat de recurenta-reclamantă cu societatea menționată, serviciile de consultanță sunt aferente implementării proiectului și nu execuției investiției. Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 2228/22.07.2008, la Anexa 1 pct. 5 lit. e), prevede că sunt eligibile serviciile de consultanță la elaborarea studiilor de piață și evaluare, serviciile de consultanță în domeniul managementului execuției investiției sau administrarea contractului de execuție. Deci, contrar alegațiilor recurentei-reclamante, cheltuielile solicitate la rambursare prin cererea de plată nr. x nu s-au încadrat în linia de decontare din deviz. Nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamante, că, anterior cererii de rambursare nr. x, a mai solicitat la plată contravaloarea serviciilor de la aceeași linie bugetară, fără a fi considerate neeligibile și că, pe parcursul contractului de finanțare, a apreciat că încadrarea cheltuielilor este una corectă, pentru că, de fapt, recurenta își invocă propria culpă. Aspect necontestat de recurentă, serviciile de asistență tehnică au constituit obiectul contractului încheiat cu S.C. C.. Potrivit art. 3 alin. (4) din Ordinul MEF nr. 2228/2008, cheltuielile pentru proiectare și asistență tehnică sunt eligibile în limita a 10% din totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului De asemenea, în Tabelul nr. 2 la Contractul de finanțare nr. x/30.09.2013, s-a prevăzut că maximum 10% din totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului pot consta din cheltuieli pentru proiectare și asistență tehnică. Referitor la aspectul că prima instanță nu ar fi avut în vedere dispozițiile art. 9 lit. B)-Obligațiile OIE alin. (4) și ale art. 8 alin. (18) din contractul de finanțare, recurenta-reclamantă omite a avea în vedere că, potrivit art. 1 alin. (2) din contract, "Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în prezentul contract și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și acceptă.". Astfel, contrar susținerilor recurentei-reclamante, Ministerul Energiei-OIE nu putea solicita refacerea cererii de rambursare, cu încadrarea corectă a cheltuielilor, de vreme ce art. 3 alin. (5) și (6) din contractul de finanțare prevedeau condițiile pentru solicitarea modificărilor în cadrul structurii aprobate privind cheltuielile eligibile. În aceste condiții, art. 8 alin. (18) din contract, invocat chiar de către recurentă, prevedea posibilitatea autorității de a respinge cheltuielile neeligibile și cele care nu respectă prevederile legale. Prin urmare, pentru a fi eligibile, cheltuielile ar fi trebuit să fie realizate conform H.G. nr. 759/2007 și potrivit Ordinului MEF nr. 2228/2008, beneficiarul contractului asumându-și toate clauzele și obligațiile prevăzute în contract. În raport cu aceste argumente, reține instanța de control judiciar că actele administrative contestate sunt legale, hotărârea instanței de fond care le-a validat fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material. 4.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.