ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2020

Ședința publică din data de 25 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.10.2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Amara a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, anularea deciziei nr. x/23.06.2016 de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.05.2016 și a respectivului proces-verbal, cu consecința constatării eligibilității sumelor ce fac obiectul creanței bugetare.

Prin sentința civilă nr. 144 din data de 23 ianuarie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Amara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar Pentru Energie și a anulat decizia de soluționare a contestației nr. x/23.06.2016 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.05.2016.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Energiei, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Apreciază că hotărârea recurată este casabilă având în vedere că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material.

În opinia recurentului, încadrarea greșită a unei cheltuieli în categorie atrage neeligibilitatea cheltuielii, față de prevederile art. 3 alin. (1), (4) și 7 din Ordinul MEF nr. 2228/2008, ale pct. 6 lit. a)-c) din Anexa 1 la Ordin, art. 3 alin. (5) și (6) din contractul de finanțare.

Recurentul susține că respectivele cheltuieli avansate de intimată, nu corespund prevederilor Ordinului 2228/2008 în sensul că nu sunt direct legate de obiectivele proiectului (producerea de energie electrică), gardul nu corespunde obiectivelor axei prioritare 4, încadrarea pe categorii prezintă relevanță și sub aspectul faptului că legiuitorul a făcut distincție între beneficiarii publici și cei privați.

Pe cale de consecință, cheltuielile cu echipamentele în discuție nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate, nefiind încadrate în categoria de cheltuieli prevăzute de lege.

În devizul general prezentat de beneficiar, cheltuielile cu împrejmuirea sunt prevăzute în Cap. 4 "Cheltuieli pentru investiția de bază", ceea ce nu este în conformitate cu prevederile legale aplicabile. În plus, ținând cont inclusiv de faptul că aceste cheltuieli nu sunt impuse de destinația parcului fotovoltaic, realizarea împrejmuirii necontribuind la atingerea obiectivului "producția de energie electrică", nu este îndeplinită condiția de eligibilitate a cheltuielii cu împrejmuirea.

Nu trebuie ignorat nici faptul că beneficiarul nu a făcut uz de dreptul prevăzut de art. 3 alin. (5) din contractul de finanțare cu referire la posibilitatea modificării structurii aprobate a devizului general.

În aceste condiții devin aplicabile prevederile art. 3 alin. (6) din contract iar instanța de fond a reținut motive contradictorii prin sentința recurată.

În consecință, a solicitat admiterea recursului.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, față de considerentele hotărârii pe care intimata le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este întemeiat și urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Un prim motiv de nelegalitate valorificat de recurent este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, sunt vizate ipotezele de motivare insuficientă și contradictorie a hotărârii primei instanțe.

Din analiza considerentelor hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Argumentele invocate de recurent, vizând interpretarea normelor legale incidente, deduc controlului judiciar al instanței de recurs legalitatea soluției instanței de fond prin prisma dreptului substanțial, analiză pe care Înalta Curte o va dezvolta cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, acest motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reținut ca întemeiat.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.05.2016 emis de pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară rezultată din nereguli în sumă de 32.086,55 RON, reprezentând cheltuieli considerate neeligibile pentru achiziția următoarelor echipamente: tablou cabină poartă, pompă complet inundabilă, electropompă submersibilă, recipient hidropneumatic și cheltuieli neeligibile efectuate pentru realizarea împrejmuirii parcului fotovoltaic.

Contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost respinsă prin decizia nr. x/23.06.2016 emisă de pârât.

Instanța de recurs reține dispozițiile art. 2 din Ordinul Ministrului economiei și finanțelor nr. 2228/2008 privind aprobarea listei de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul domeniului major de intervenție 4.2. "Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi", axa prioritară 4 "Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice" din cadrul programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" POS CCE 2007-2013 prin care se prevede că: "Cheltuielile eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul domeniului major de intervenție 4.2. " Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi", axa prioritară 4 "Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice" (POS CCE) 2007-2013, pentru beneficiari autorități ale administrației publice locale sau asociații de dezvoltare intercomunitară pentru investiții în infrastructura tehnico-edilitară proprie și pentru activități eligibile care nu intră sub incidența ajutorului de stat, vor respecta prevederile prezentului ordin, ale Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 pentru aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții".

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordinul M.E.F. nr. 2228/2008, "Pentru a fi eligibile în vederea finanțării, toate cheltuielile trebuie să facă parte din categoriile de cheltuieli menționate în prezentul ordin, să corespundă obiectivelor axei prioritare 4 "Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice" și să fie direct legate de obiectivele și rezultatele proiectelor propuse spre finanțare".

La punctul 4 din Anexa 1 cuprinzând "Lista de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate", este prevăzută categoria de cheltuieli eligibile, respectiv "Cheltuieli pentru asigurarea utilităților necesare obiectivului, precum alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicații, drumuri de acces, căi ferate industriale, care se execută pe amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic ca aparținând obiectivului de investiție, precum și cheltuielile aferente racordării la rețelele de utilități".

În consecință, pentru a fi eligibile, cheltuielile cu echipamentele necesare în vederea asigurării condițiilor sanitare pentru personalul de deservire al parcului trebuie să fie înscrise în cadrul devizului general la Cap. 2 intitulat "Cheltuieli pentru asigurarea utilităților necesare obiectivului", astfel cum prevăd dispozițiile H.G. nr. 28/2002. În cadrul acestor cheltuieli sunt incluse cheltuielile aferente asigurării cu utilitățile necesare funcționării obiectivului de investiție, precum: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicații, drumuri de acces, căi ferate industriale, care se execută pe amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic, ca aparținând obiectivului de investiție, precum și cheltuielile aferente racordării la rețelele de utilități.

Or, verificând devizul general pe care reclamanta-intimată, în calitate de beneficiar, l-a prezentat, se constată că la Capitolul 2, menționat mai-sus, nu este prevăzută nicio cheltuială.

În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că, în contextul stabilirii corecte a neregulilor, faptul că intimata a încadrat în mod incorect, cheltuielile la Cap. 4 denumit "Cheltuieli pentru investiția de bază", ca fiind cheltuieli efectuate pentru alte tipuri de instalații impuse de destinația obiectivului investiției, nu poate înlătura abaterea săvârșită, dat fiind faptul că asigurarea condițiilor sanitare pentru personalul de deservire nu pot fi caracterizate ca fiind cheltuieli aferente realizării și funcționării parcului fotovoltaic.

Prin urmare, în mod eronat prima instanță a reținut că aceste cheltuieli pot fi încadrate în categoria cheltuielilor pentru investiția de bază, extinzând în mod nepermis la prevederile din actul normativ citat mai-sus.

În dezacord cu aprecierile și concluziile primei instanțe, care a achiesat la argumentele avansate de reclamantă, încadrarea greșită a unor cheltuieli poate conduce la constatarea ca fiind neeligibile, atât timp cât reclamanta trebuia să respecte întru-totul metodologia de elaborare a devizului general prevăzută în H.G. nr. 28/2008, având în vedere procedura prevăzută la art. 3 alin. (5) din contractul de finanțare nr. x/30.09.2013 prin care este menționată posibilitatea de fi modificată structura aprobată a devizului general.

Astfel, la art. 3 alin. (6) din contract este prevăzut că "În cazul modificărilor prevăzute la alin. (5), beneficiarul avea obligația de a notifica OIE propunerea de modificare cu cel puțin 5 zile înainte de data depunerii cererii de rambursare afectată de modificarea în cauză, sub sancțiunea nerecunoașterii modificărilor efectuate".

Este evident faptul că, la momentul analizării cererii de finanțare și a încheierii contractului, autoritatea contractantă nu are posibilitatea de stabili eligibilitatea cheltuielilor, întrucât caracterul eligibil al acestora se verifică ulterior, pe bază de documente prezentate de beneficiar.

Nu poate fi înlăturată răspunderea beneficiarului care a încadrat în mod eronat anumite cheltuieli întrucât răspunderea de a respecta metodologia de întocmire a devizului general revine acestuia, cu atât mai mult cu cât în Ghidul solicitantului se indică faptul că este necesar ca încadrarea de către solicitant a costurilor investiționale în categoria de cheltuieli eligibile să se facă în strânsă corelare cu devizul general, întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 28/2008 și, atât timp cât reclamanta nu a solicitat transferul sumelor în categoria corespunzătoarea cheltuielilor eligibile, Înalta Curte constată că în mod corect recurentul a constatat caracterul neeligibil al cheltuielilor efectuate., contrar susținerilor intimatei și a considerentelor din sentința recurată.

În mod eronat prima instanță a apreciat că pârâtul trebuia să semnaleze reclamantei obiecțiunile cu privire la încadrarea greșită a cheltuielilor în devizul general, încălcând astfel chiar prevederile contractuale mai-sus arătate, inițiativa fiind a beneficiarului, care nu poate invoca necunoașterea clauzelor contractuale și a actelor normative incidente în cauză.

Recurentul a explicat în mod pertinent prin cererea de recurs și relevanța încadrării cheltuielilor efectuate în categoria corectă, cu respectarea metodologiei de întocmire a devizului general, prin faptul că beneficiarul include alte cheltuieli în categoria de bază și astfel majorează artificial cuantumul cheltuielilor pentru investiția de bază iar ulterior, prin susținerea că a încadrat eronat cheltuielile, invocând omisiunea, ar avea posibilitatea de a solicita transferul sumei care depășește cuantumul și s-ar ajunge la consecința obligării autorității la rambursarea unei cheltuieli, cu modificarea a însuși obiectivului general al proiectului.

Referitor la cheltuielile cu împrejmuirea obiectivului, instanța de recurs, în dezacord cu judecătorul fondului, apreciază că în mod corect recurentul a reținut că nu se încadrează în cheltuielile enumerate de Ordinul nr. 2228/2008, întrucât nu sunt direct legate de obiectivele și rezultatele proiectului și nu sunt impuse de destinația obiectivului.

Potrivit pct. 6 din Anexa 1 la Ordinul nr. 2228/2008, în categoria cheltuielilor pentru investiția de bază se cuprind cheltuielile pentru construcții în instalații aferente, impuse de destinația obiectivului.

Verificând Anexa 6 la H.G. nr. 28/2008, instanța de recurs constată că la categoria "Construcții" (pct. 2) sunt prevăzute lucrări de: rezistență (fundații, structură de rezistență) și arhitectură (închideri exterioare, compartimentări, finisaje).

În consecință, se constată că lucrările de închideri exterioare sunt incluse în cadrul lucrărilor de arhitectură, nicidecum așa cum greșit a reținut instanța de fond, lucrările de împrejmuire exterioare nu pot fi încadrate în lucrări de arhitectură și nici nu au caracter de lucrări care au legătură cu destinația obiectivului, care este reprezentat de "producția de energie electrică".

Nu este lipsit de importanță nici faptul că, în cadrul dosarului nr. x/2016 având aceleași părți și o situație de fapt asemănătoare, instanța de fond a respins acțiunea prin sentința nr. 1465/24.04.2017, soluția rămânând definitivă prin respingerea recursului (decizia nr. 6168/05.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Așa fiind, se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material incidente speței astfel că devine aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât acțiunea trebuia respinsă.

Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârât, se va casa sentința recurată și, în rejudecare, se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ENERGIEI împotriva sentinței civilei nr. 144 din data de 23 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și, în rejudecare.

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2020.