ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2020/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 30.08.2017, reclamanta Comuna Borș a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.03.2016 emis de pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie.

Prin sentința nr. 166 din 4 decembrie 2017 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Comuna Borș împotriva pârâtului Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Comuna Borș, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac s-a arătat că soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a prevederilor art. 51 alin. (2) raportat la art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a apreciat că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 și, date fiind dispozițiile art. 8 din actul normativ precizat, în calitate de persoană vătămată care nu a primit niciun răspuns la plângerea sa prealabilă înregistrată sub nr. x/25.04.2016, se putea adresa instanței cu solicitarea de anulare a actului administrativ.

Întrucât intimatul nu a soluționat contestația prealabilă în termenul prevăzut de lege și a suspendat procedura de soluționare, sesizând organele de urmărire penale, pentru ca în final chiar să pună în executare silită procesul-verbal contestat, recurenta a arătat că nu putea aștepta sine die emiterea unei decizii de soluționare a contestației, fiind lipsită de orice cale legală de a se apăra împotriva executării.

A mai arătat recurenta că nu pot fi primite concluziile instanței de fond conform cărora prin acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 se verifică, în principal, legalitatea deciziei de soluționare a contestației și doar ulterior acestei analize, legalitatea actului administrativ, întrucât dispozițiile Legii nr. 554/2004 (art. 8, art. 11 alin. (1), art. 18 alin. (1) fac referire la actul administrativ și nu la decizia de soluționare a contestației.

În final, s-a apreciat că nu prezintă relevanță nici distincția dintre procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 46-51 din O.U.G. nr. 66/2011 și jurisdicția specială administrativă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 554/2004, deoarece, în speță, nu se pune problema ca procedura prealabilă amintită să fie facultativă (aceasta având natura juridică a plângerii prealabile prevăzute de art. 7), în condițiile în care reclamanta a parcurs-o deja, prin formularea contestației.

Intimatul-pârât Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nu a depus întâmpinare, dar prin notele de ședință depuse la termenul de judecată, a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă Comuna Borș a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.03.2016 emis de pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie, iar demersul său judiciar a fost respins ca inadmisibil, față de dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Fiind învestită cu recursul promovat în cauză, instanța de control judiciar împărtășește această soluție și reține că hotărârea pronunțată nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nefiind rezultatul unei interpretări și aplicării eronate a normelor de drept material.

Astfel, întrucât problema de drept dedusă judecății vizează admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care nu a fost definitivată procedura administrativă de soluționare a contestației formulate împotriva unei asemenea note, Înalta Curte reține aplicabilitatea dispozițiilor Capitolului V - Contestarea titlurilor de creanță emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli din actul normativ indicat.

"Art. 46. - (1) Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. (2) Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii. (3) Este îndreptățit la contestație debitorul, personal sau prin reprezentant legal.

Art. 47. - (1) Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și trebuie să conțină următoarele elemente: a) datele de identificare a contestatarului; b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia. 18/07/2020 - lit. a) fost modificată prin Lege 128/2020. (2) Dovada calității de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii. (3) Obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlu de creanță. (4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. (5) Contestația administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat și nu este supusă taxelor de timbru.

Art. 48. - (1) În situația în care autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 constată că în contestație nu sunt cuprinse toate informațiile prevăzute la art. 47 alin. (2), va cere contestatarului ca, în termen de 5 zile de la înștiințarea prin care i se aduce la cunoștință această situație, să completeze contestația. (2) În cazul în care contestatarul nu se conformează obligației impuse la art. 47 alin. (2), contestația va fi respinsă fără a se proceda la analizarea fondului.

Art. 49. - (1) Contestația poate fi retrasă de contestatar până la soluționarea acesteia. (2) Prin retragerea contestației, contestatarul nu pierde dreptul de a înainta o nouă contestație în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

Art. 50. - (1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz. (2) Autoritatea publică competentă cu soluționarea contestației poate suspenda, prin decizie motivată, procedura de soluționare atunci când: a) structura de control care a efectuat activitatea de verificare prevăzută la art. 21 a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă; b) soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. c) soluționarea cauzei depinde de reanalizarea cererii de plată și a tuturor documentelor ce au stat la baza emiterii titlului de creanță pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptățite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune și din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013. 06/07/2013 - lit. a) fost introdusă prin Ordonanță de urgență 75/2012. (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea. (4) În cazul admiterii contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei. (5) Prin soluționarea contestației nu se poate crea contestatarului o situație mai grea în propria sa cale de atac. (6) Decizia autorității se va comunica debitorului în termen de 5 zile lucrătoare de la pronunțare. (7) Introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță. (8) Prevederile alin. (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanță, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. (9) Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Art. 51. - (1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. (2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

În acord cu cele reținute de prima instanță, se constată că interpretarea acestor dispoziții nu poate fi decât în sensul că obiect al acțiunii în contencios administrativ prevăzute în cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 poate fi doar decizia de soluționare a contestației administrative formulate împotriva procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire creanțe bugetare, iar nu, în mod direct, procesul-verbal.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de judecată nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a titlului de creanță, prin reexaminarea lui de către organul emitent, care are posibilitatea de a-și revoca actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

De asemenea, procedura administrativă de contestare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nu este facultativă, iar dispozițiile art. 51 alin. (2) din ordonanță nu aduc atingere dreptului debitorului de a solicita în instanță anularea procesului-verbal, însă acest drept se realizează în condițiile legii, adică în cadrul acțiunii prin care se atacă decizia de soluționare a contestației.

Pe de altă parte, nesoluționarea contestației administrative în termenul prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu îndreptățește persoana vătămată să formuleze acțiune în anularea procesului-verbal, contestatorul având deschisă calea acțiunii în contencios administrativ pentru obligarea autorității la emiterea deciziei de soluționare a contestației.

Nu în ultimul rând se observă că dispozițiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, reglementare specială în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004, reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanță în condițiile Legii nr. 554/2004, ceea ce înseamnă, per a contrario, că, prin reglementarea din cuprinsul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acțiune în anularea procesului-verbal în absența deciziei de soluționare a contestației administrative.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Borș, prin primar, împotriva sentinței nr. 166 din 4 decembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2020.