ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2812/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată, la data de 18.01.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, obligarea pârâtului la notificarea către Comisia Europeană și către celelalte state membre ale Uniunii Europene a societății A. ca organism pentru aplicarea procedurilor de evaluare a conformității elementelor constitutive de interoperabilitate (ECI) din componența vehiculelor feroviare care au ca referință STI-urile structurale aplicabile (proceduri prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 877/2010 privind inoperabilitatea sistemului feroviar).

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 649 din 16 februarie 2018, Curtea a respins excepția autorității de lucru judecat și excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii invocate de pârât.

A admis acțiunea și a obligat pârâtul la notificarea către Comisia Europeană și către celelalte state membre ale Uniunii Europene a societății reclamante A. ca organism pentru aplicarea procedurilor de evaluare a conformității elementelor constitutive de interoperabilitate (ECI) din componența vehiculelor feroviare care au ca referință STI-urile structurale aplicabile conform art. 13 din H.G. nr. 877/2010.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului și în subsidiar anularea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului.

3.1. Deși recurentului-pârât Ministerul Transporturilor (în prezent Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor) i s-a pus în vedere, prin adresa instanței din 11.02.2020, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Potrivit art. 33 din aceeași ordonanță, taxele de timbru se plătesc anticipat.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

3.2. Prin urmare, având în vedere faptul că, în cauză, recurentul-pârât nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a recursului, ce-i revenea conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

3.3. Față de cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată pentru recurs, Înalta Curte, reținând culpa procesuală a recurentului, în raport cu dispozițiile art. 451-453 C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimată în recurs, în cuantum de 4.760 RON, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de Ministerul Transporturilor (în prezent Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor) împotriva sentinței nr. 649 din 16 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 4.760 RON către intimata-reclamantă A. S.R.L. reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.