ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2796/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 31.07.2018, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea "Constantin Brâncuși" a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Deciziei OIPOSDRU-MENCS nr. 01/27/ES/11.01.2017 privind soluționarea contestației sale înregistrate sub nr. x/23.11.2016 formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.10.2016 și anularea Procesului-verbal menționat, cu consecința declarării sumei de 76.609,46 RON ca fiind cheltuială eligibilă în cadrul Proiectului "Creșterea calității programelor universitare de licență și masterat în energetică", cod SMIS 53211.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 166 din 20 martie 2018, Curtea a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Universitatea "Constantin Brâncuși" Târgu Jiu a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, anularea actelor atacate.

A apreciat recurenta-reclamantă că instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor contractului de finanțare și ale H.G. nr. 759/2007 și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

Conform Ghidului solicitantului 2013 - Condiții generale, cheltuielile aferente managementului de proiect, cuprinse la capitolul bugetar "Resurse umane" (cheltuieli aferente echipei de management) sau la capitolul bugetar "Alte tipuri de costuri" (cheltuieli aferente externalizării managementului de proiect) se vor încadra într-un anumit procent din valoarea eligibilă a proiectului, care va fi stabilit în Ghidul solicitantului-Condiții Specifice.

În cadrul Proiectului x, "Creșterea calității programelor universitare de licență și masterat în energetică", valoarea acestui procent a fost stabilită în limita a 15% din cheltuielile eligibile ale proiectului.

De asemenea, în Ghidul Solicitantului - Condiții specifice, Cap. 3.5. Cheltuieli eligibile, pag. 17, se prevede că decontarea costurilor salariale cu personalul implicat în managementul proiectului se va face în limita unui procent de 15 din cheltuielile eligibile ale proiectului.

Instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 3-Valoarea contractului alin. (4), (5) și (6) din Contractul de finanțare nr. x/19.05.2014, reținând că valoarea eligibilă finală a proiectului este suma rezultată după validarea cheltuielilor de către OIPOSDRU MENCS, în raport cu care se calculează în final procentul de 15% aferent cheltuielilor de management.

A mai susținut recurenta-reclamantă, în ceea ce privește Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015 reținută de prima instanță, că nu a fost avut în vedere faptul că prevederile contractului de finanțare au fost completate și modificate prin Actul Adițional nr. 2 la contract. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. x/19.05.2014 actualizat prin actul adițional, s-a stabilit că valoarea totală eligibilă a proiectului este estimată la 1.863.969,56 RON, iar în conformitate cu alin. (4) al art. 3, valoarea cheltuielilor legate de managementul proiectului va fi acordată în procentul de maxim 15% din cheltuielile eligibile ale proiectului. Alin.(5) a prevăzut că, în cazul în care, la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, valoarea totală eligibilă validată de AMPOSDRU/OIPOSDRU MEN este mai mică decât valoarea totală eligibilă prevăzută la alin. (1), procentul de decontare a acestor tipuri de cheltuieli, precum și cheltuielile de tip FEDR, va fi raportat la aceasta din urmă.

Astfel, se poate constatat că formularea "va fi raportată la aceasta din urmă" face trimitere la valoarea din urmă menționată, adică valoarea totală eligibilă prevăzută la alin. (1), respectiv 1.863.969,56 RON, și nu la valoarea cea dintâi menționată, valoarea totală eligibilă validată.

Contrar celor reținute de prima instanță, valoarea cheltuielilor de management conform Actului Adițional nr. 2 la contract este de 279.595,43 RON. Valoarea cheltuielilor de management solicitate la rambursare este de 226.840 RON, ceea ce reprezintă 12,17%, valoare ce nu depășește suma bugetată de 279.595,43 RON și nici 15% din valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului.

A mai arătat recurenta că, pentru termenul din 20.03.2018, când s-a luat cauza în pronunțare, a transmis prin fax primei instanțe o cerere prin care solicita amânarea judecății pentru imposibilitatea de prezentare a consilierului juridic aflat în concediu medical.

Ministerul Fondurilor Europene, succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a formulat întâmpinare, prin care solicitat, în principal, constatarea nulității cererii de recurs, apreciind că recurenta nu a formulat critici în dezvoltarea motivului de recurs invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte urmează a respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât MFE prin întâmpinare, apreciind că, din punct de vedere formal, susținerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se pot circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.2. Preliminar analizării motivului de casare menționat, instanța de control judiciar constată că recurenta-reclamantă a invocat faptul că pentru termenul din 20.03.2018, când pricina a fost reținută în pronunțare de prima instanță, ar fi formulat o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare a consilierului juridic, cerere care nu a fost admisă de prima instanță.

Prin cererea de recurs a apreciat că sentința de fond ar fi fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

Acest aspect, al încălcării formelor de procedură, ar putea fi încadrat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv de casare neindicat prin cererea de recurs și care, de altfel, nu este întemeiat.

Astfel, analizând sentința atacată și din perspectiva acestui motiv de casare, Înalta Curte, verificând practicaua sentinței recurate, constată că, la momentul apelării cauzei, la dosarul de fond, nu exista nicio cerere de amânare a reclamantei.

Se constată că, într-adevăr, reclamanta a formulat o cerere de amânare a judecății cauzei pentru imposibilitate de prezentare a consilierului juridic, însă a depus cererea în chiar ziua ședinței de judecată, la ora 10:36, în condițiile în care ședința de judecată începea la ora 11:00. Cererea a fost înregistrată de serviciul registratură la data de 21.03.2018, ulterior ședinței de judecată.

Deci, la momentul apelării cauzei reclamantei, când s-a constatat lipsa părților, la dosar nu exista nicio cerere de amânare care să poată fi analizată de judecătorul fondului. De asemenea, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ.

4.3. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

Esența criticilor referitoare la soluția pronunțată pe fond se bazează pe clauzele Contractului de finanțare nr. x/19.05.2014 cuprinse în art. 3, referitoare la valoarea contractului, și, în special, pe prevederile alin. (5) al acestui articol.

Recurenta-reclamantă a arătat că, potrivit art. 3 alin. (1) din contract, astfel cum a fost completat prin Actul adițional nr. x la contract, s-a stabilit o valoarea totală eligibilă estimată a proiectului/finanțării nerambursabile de 1.863.969,56 RON.

Potrivit art. 3 alin. (4), valoarea cheltuielilor legate de managementul proiectului urma a fi acordată în procent de maxim 15% din valoarea totală eligibilă a proiectului, iar potrivit art. 3 alin. (5), "în cazul în care, la finalizarea perioadei de implementare a Proiectului, valoarea totală eligibilă validată de AMPOSDRU/OIPOSDRU Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă este mai mică decât valoarea totală eligibilă prevăzută la alin. (1), procentul de decontare a acestor tipuri de cheltuieli, precum și cheltuielile de tip FEDR, va fi raportat la aceasta din urmă".

Recurenta-reclamantă interpretează prevederile acestui ultim alineat în sensul că ele ar stabili, pentru situația în care valoarea totală eligibilă validată a cheltuielilor ar fi mai mică decât cea estimată, prevăzută la alin. (1), că procentul de decontare al cheltuielilor legate de managementul proiectului, se raportează la valoarea totală eligibilă estimată a proiectului, iar nu la cea validată.

În opinia instanței de control judiciar, această afirmație se bazează pe o interpretare literală eronată a alin. (5), care nu poate fi primită întrucât ea contravine unui principiu al finanțării POSDRU, cuprins în Ghidul solicitantului, conform căruia acest tip de cheltuieli (legate de managementul proiectului) trebuie să se încadreze într-un procent din valoarea eligibilă a proiectului.

De asemenea, recurenta omite dispozițiile alin. (6) al art. 3 contractul de finanțare, potrivit cărora, "La finalizarea perioadei de implementare a Proiectului, finanțarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU/OIPOSDRU MEN va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2) cheltuielilor totale eligibile validate".

Deci, a susține că procentul cheltuielilor legate de managementul proiectului rămâne raportat la valoarea totală eligibilă estimată a contractului, independent de valoarea eligibilă validată, înseamnă a nesocoti, în esența ei, ideea de raportare a acestui tip de cheltuieli, stabilite procentual, la valoarea totală eligibilă a proiectului.

Înțelesul prevederilor art. 3 alin. (5) din contractul de finanțare, corect reținut de instanța de fond, este acela că, în cazul în care, la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, valoarea totală eligibilă validată de AMPOSDRU/OI POSDRU este mai mică decât valoarea totală eligibilă prevăzută la alin. (1), procentul de decontare a tipurilor de cheltuieli menționate la alin. (3) și (4) va fi raportat la valoarea totală validată de AMPOSDRU/OI POSDRU.

De altfel, această concluzie se desprinde și din dispozițiile Instrucțiunii nr. 103/18.03.2015, art. 8.11, potrivit cărora validarea cheltuielilor salariale aferente managementului de proiect, a cheltuielilor subcontractante, a cheltuielilor de tip FEDER se va face cu respectarea condiției ca suma totală validată pentru cheltuielile salariale aferente managementului de proiect să se încadreze în suma estimată pentru această categorie de cheltuieli conform ultimei variante de buget aprobat, fără a se depăși cuantumul estimat aprobat și procentul obținut prin raportarea sumei totale validate la valoarea totală eligibilă validată, astfel încât să nu depășească procentul maxim admis specificat în Ghidul solicitantului Condiții Generale/Contractul de finanțare.

Contrar alegațiilor recurentei-reclamante, nu se poate face abstracție de dispozițiile acestei instrucțiuni, care este aplicabilă tuturor proiectelor finanțate prin POSDRU.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, înalta Curte apreciază că soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Universitatea "Constantin Brâncuși" împotriva sentinței nr. 166 din 20 martie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.