ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2637/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea Deciziei nr. 13845/02.04.2018 emisă de pârât, obligarea pârâtului la plata sumei de 10.379 RON cu titlu de despăgubire (10.079 despăgubire autovehicul avariat și 300 RON c/val transport autovehicul avariat), obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 10.379 RON de la data de 30.09.2016 și până la data efectivă a plății și cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 26.11.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 242 din C. proc. civ., dispune suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul A., cu domiciliul în județul Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că, reclamantul A. nu a îndeplinit obligația stabilită de instanță prin încheierea de la termenul de judecată anterior, comunicată acestuia, prin citație, în sensul de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a diferenței de onorariu pentru expertiză în cuantum de 1.200 RON.

Împotriva încheierii de ședință din data de 26.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. invocând faptul că încă din data de 02.10.2019 a depus dovada achitării onorariului pentru expertiză în cuantum de 1.200 RON.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a dispus suspendarea cauzei având în vedere că la data de 02.10.2019 a achitat diferența onorariu expert în cuantum de 1200 RON, iar la data de 28.10.2019 a transmis dovada electronică a plății pentru a fi atașată la dosar.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 15 mai 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat a solicitat anularea Deciziei nr. 13845/02.04.2018 emisă de pârât, obligarea pârâtului la plata sumei de 10.379 RON cu titlu de despăgubire (10.079 despăgubire autovehicul avariat și 300 RON c/val transport autovehicul avariat), obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 10.379 RON de la data de 30.09.2016 și până la data efectivă a plății și cheltuieli de judecată.

Prima instanță, la termenul de judecată din data de 26.11.2019, în temeiul art. 242 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei motivat de faptul că reclamantul A. nu a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță prin încheierea de ședință de la termenul de judecată anterior, în sensul de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a diferenței de onorariu pentru expertiză în cuantum de 1200 RON.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată din data de 26.11.2019 recurentul-reclamant A. a fost citat cu mențiunea plății diferenței onorariului pentru expertiză în cuantum de 1200 RON și să facă dovada plății, sub sancțiunea suspendării cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs recurentul-reclamant a depus la dosar ordinul de plată nr. x din care rezultă că la data de 02.10.2019 recurentul-reclamant a achitat suma de 1200 RON în contul Tribunalului București, precum și dovada că la data de 28.10.2019 ora 19:42 s-a transmis de la adresa de email x@x.ro în atașament "obiecțiunile întocmite în dosarul x/2018 și dovada achitării diferenței onorariului pentru expert, în vederea depunerii la dosarul cauzei, cu termen de judecată la data de 29.10.2019".

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (2) C. proc. civ.:

"Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanțelor judecătorești pot fi formulate și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege".

Faptul că persoana responsabilă cu primirea corespondenței în format electronic nu a observat email-ul transmis de către apărătorul ales al recurentului-reclamant și nu a printat atașamentul în vederea depunerii la dosar nu-i poate fi imputat părții reclamante.

Având în vedere că, recurentul-reclamant a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de către prima instanță, dovadă fiind înscrisurile depuse în susținere motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și va fi admis.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.