Decizia nr. 2511/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamantul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri a solicitat constatarea nelegalității mai multor măsuri dispuse de pârâta Curtea de Conturi prin Decizia nr. 8/27.08.2018, printre care și măsura I.2 prin care s-a stabilit să se dispună măsuri și să se urmărească lichidarea cheltuielilor din fondurile publice cu respectarea dispozițiilor legale privind verificarea existenței obligației de plată, prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea serviciului efectuat. De asemenea, s-a mai stabilit să se dispună măsuri pentru înregistrarea în evidența contabilă și includerea în domeniul public al statului a rezultatelor cercetării pentru care au fost efectuate plăți în 2017, în scopul înlăturării abaterilor prezentate la pct. 2 din decizie. În cauză, Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară, a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 3 iunie 2019, a respins cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii instanței de fond Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară a declarat recurs. În motivarea recursului se arată că intervenientul voluntar accesoriu, nu investește instanța cu vreo pretenție proprie, prezența în litigiu nu influențează în nici un fel cadrul procesual obiectiv, instanța fiind chemată, în continuare, să se pronunțe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită prin cererea introductivă. Recurenta a mai precizat că între ea și Ministerul Energiei se derulează Contractul nr. x/21.12.2016 privind continuarea finanțării activității de cercetare-dezvoltare, aplicații și inginerie tehnologică aferente suportului tehnic național pentru domeniul de energetică nucleară și cooperare internațională și a actelor adiționale încheiate la acest contract. Termenii și condițiile contractului respectă în totalitate legislația și se bazează pe prevederile actelor normative în vigoare în domeniul specific al cercetării științifice, ale celor din domeniul financiar și fiscal. Prin natura juridică a intervenției accesorii formulate în apărare, recurenta justifică interesul legitim și actual în participarea la judecata procesului pentru realizarea unui drept comun recunoscut de lege, respectiv a unui interes comun potrivit scopului economic. Astfel, motivul pentru care se solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară accesorie este legat de preîntâmpinarea unui proces ulterior, deschis de către Ministerul Energiei împotriva sa pentru a pune în aplicare măsura dispusă la punctul I.2. din Decizia 8/2018 emisă de Curtea de Conturi a României, măsură ce privește direct Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară. De asemenea, s-a mai arătat că lichidarea cheltuielilor din fonduri publice, urmare a derulării Contractului x/21.12.2016 încheiat între Regia Autonoma Tehnologii pentru Energia Nucleară și Ministerul Energiei, s-a făcut în mod corect, pe baza documentelor justificative care atestă realitatea serviciilor/lucrărilor executate.

Apărările formulate în cauză Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți". Deci, cererea de intervenție principală este cererea prin care terțul care intervine din proprie inițiativă într-un litigiu ce se poartă între alte părți, pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Ca natură juridică, intervenția principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată formulată împotriva părților inițiale, deci atât a reclamantului, cât și a pârâtului. Înalta Curte apreciază că în cazul intervenției accesorii, terțul intervenient trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu. Chiar dacă nu pretinde un drept propriu, terțul trebuie să urmărească obținerea unui interes pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziție o susține, deoarece activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile o reprezintă existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată. Deși, C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului. Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nelegalității mai multor măsuri dispuse de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 8/27.08.2018, printre care și măsura I.2 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului să dispună măsuri și să urmărească lichidarea cheltuielilor din fondurile publice cu respectarea dispozițiilor legale privind verificarea existenței obligației de plată, prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea serviciului efectuat. Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod greșit a reținut că, față de obiectul cererii, Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară nu justifică niciun interes propriu, drepturile sale nefiind în niciun fel afectate prin hotărârea ce se va pronunța în cauză. Înalta Curte constată că recurenta, temeinic și argumentat solicită introducerea în cauză pentru preîntâmpinarea unui proces ulterior, care poate fi intentat de Ministerul Energiei împotriva sa, pentru a se pune în aplicare măsura dispusă la pct. I.2 din Decizia nr. 8/2018 a Curții de Conturi a României. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și, rejudecând, va admite cererea de intervenție accesorie formulată de Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară.