ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1850/2020

Ședința publică din data de 14 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 31.08.2017, pe rolul Judecătoriei Caransebeș, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin-Serviciul Inspecție Fiscală 2, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/26.07.2017 emise de pârâtă și ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii întreprinse în baza acesteia decizii.

Prin sentința civilă nr. 1553 din 1 noiembrie 2017, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta DGRFP Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin-Serviciul Inspecție Fiscală 2, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.12.2017.

Prin sentința civilă nr. 39 din 15 februarie 2018, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin-Serviciul Inspecție Fiscală 2 în ceea ce privește capătul al doilea al cererii și a respins acest capăt de cerere pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis, în parte, cererea formulată de reclamantă și a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/26.07.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin-Serviciul Inspecție Fiscală 2.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100 RON, cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, și a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita onorariu de avocat pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta DGRP Timișoara în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Caraș-Severin-Serviciul Inspecție Fiscală nr. 2 a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu consecința respingerii cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurenta-pârâtă că instanța de fond nu și-a asumat rolul activ și nu i-a solicitat lămuriri cu privire la așa-zisa inexistență a referatului care a stat la baza actului atacat.

Referitor la lipsa de motivare a deciziei atacate, în Referatul nr. x/27.07.2017, care a stat la baza emiterii acestei decizii, au fost stipulate foarte clar motivele și justificările instituirii măsurilor asigurătorii.

Nu se poate omite faptul că, în calitate de contribuabil, reclamantei îi revin și obligații, nu numai drepturi, cum sunt acelea de a coopera și colabora pentru determinarea stării de fapt fiscale.

Or, în cazul refuzului societății de a prezenta dosarul prețurilor de transfer, pentru stabilirea existenței sau inexistenței obligației fiscale de natura impozitului pe profit, se poate concluziona că a refuzat până și exercitarea dreptului de a fi ascultat, ceea ce nu poate fi imputat organului fiscal. De asemenea, societatea a refuzat să pună la dispoziția echipei de control informațiile și documentele privind activitatea sa economică. Reclamanta s-a limitat la a preciza, în mod lapidar, că nu este de acord cu constatările echipei de inspecție, deși a luat la cunoștință de acestea și nu a uzitat de dreptul său la apărare, rămânând în pasivitate.

Prin măsurile asigurătorii dispuse, organul fiscal a avut drept scop asigurarea că, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale contribuabilului și poprirea pe conturi, se va realiza efectiv executarea silită când se va emite titlul executoriu, în cazul neachitării benevole a obligațiilor fiscale stabilite suplimentar.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

A precizat că, prin Decizia nr. 132/19.03.2018 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a fost soluționată contestația sa cu privire la decizia de impunere privind obligații principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale nr. x/27.07.2017, în sensul desființării parțiale a deciziei pentru suma de 1.816.082 RON. Astfel, potrivit principiului accesorium sequitur principale, se impune desființarea și a măsurilor asigurătorii instituite ca o consecință a deciziei principale.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

4.1. Potrivit art. 213 alin. (2), (3) și (5) din Codul de procedură fiscală,

"(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv în situația în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispozițiile art. 231 rămân aplicabile. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii la împlinirea termenului prevăzut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), după caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executării silite.

(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

(...)

(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.".

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, se dispun în cazuri excepționale, respectiv în situația în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. De asemenea, alin. (5) al articolului menționat, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată.

4.2. Reține Înalta Curte că, în lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură și absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce absența motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.

Prin urmare motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Sintagma în cazuri excepționale confirmă faptul că măsura asigurătorie este o măsură de excepție, care trebuie să rezulte din atitudinea societății care ar încerca să-și sustragă, ascundă sau să-și distrugă activele patrimoniale, cu scopul zădărnicirii eforturilor organului fiscal de a executa creanța fiscală.

Pericolul la care face referire art. 213 trebuie să fie unul concret și obiectiv, în sensul existenței unor indicii că respectivul contribuabil urmează să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale care îi vor incumba, neputându-se reține starea de pericol în raport cu cele reținute prin controlul fiscal.

Or, decizia contestată de intimata-reclamantă nu a fost motivată de organul fiscal, nefiind explicată necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii.

Autoritatea fiscală emitentă a actului atacat a preluat textul de lege, art. 213 alin. (2) și (4) Codul de procedură fiscală, prevederile Ordinului ANF nr. 2546/2016 și sumele estimate prin Proiectul Raportului de inspecție fiscală nr. x/20.07.2017, omițând, însă, a arăta, în concret, care sunt elementele pentru care consideră că ar exista pericolul ca societatea supusă controlului să se sustragă de la urmărire sau să ascundă ori să risipească patrimoniul.

Contrar alegațiilor recurentei-pârâte, nici din conținutul Referatului justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii nr. x/26.07.2017, anexat cererii de recurs, nu rezultă legalitatea măsurii adoptate prin decizia contestată de intimata-reclamantă, organul fiscal neaducând niciun element în plus în motivarea măsurilor luate.

Prin urmare, se constată că, în cauză, hotărârea primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

4.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin - Serviciul de Inspecție Fiscală nr. 2 prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței nr. 39 din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2020.