ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1787/2020

Ședința publică din data de 14 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea principală formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.07.2015, sub nr. unic de dosar de mai sus, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Municipiul Bârlad, prin Primarul Municipiului Bârlad și Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților chemați în judecată la plata sumei totale de 392.684,8 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, a căror întindere a putut fi determinata la data de 04.07.2014 reprezentând data emiterii autorizației de funcționare a farmaciei comunitare în județul Vaslui, localitatea Bârlad, ca urmare a soluționării irevocabile a acțiunilor în anulare care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2011 și y/2012

În concret, reclamanta a pretins obligarea pârâților, astfel:

• toți pârâții, în solidar, la plata sumei de 306.654,06 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând prejudiciul care i-a fost generat prin efectele actelor administrative, invalidate irevocabil în dosarele x/2011 si y/2012;

• pârâții Municipiul Bârlad și Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui, în solidar, la plata sumei 32.470,86 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, efectuate în etapa de fond în dosarul nr. x/2011, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat în cadrul soluționării raportului de drept procesual, în care s-a stabilit culpa procesuala a acestora;

• pârâții Municipiul Bârlad și Colegiul Farmaciștilor din Județul Ialomița, în solidar la plata sumei de 16.892,58 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs, în dosarul nr. x/2011, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat în cadrul soluționării raportului de drept procesual, în care s-a stabilit culpa procesuala a acestora;

• pârâtul Ministerul Sănătății la plata sumei de 9.170 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în etapa de fond, în dosarul nr. x/2012, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat în cadrul soluționării raportului de drept procesual, în care s-a stabilit culpa procesuala a acestuia;

• pârâții Ministerul Sănătății și Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui, în solidar, la plata sumei de 25.026,3 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, efectuate în recurs, în dosarul nr. x/2012, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat în cadrul soluționării raportului de drept procesual, în care s-a stabilit culpa procesuala a acestora;

• pârâtul Ministerul Sănătății la plata sumei de 2.480 RON, cu titlu de despăgubire materiala, reprezentând onorariu de avocat achitat pentru efectuarea procedurii de notificare la data de 03.06.2015, privind executarea obligațiilor dispuse irevocabil de către instanța de judecata în dosarul x/2012

Prin sentința civilă nr. 1420 din 25 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Municipiul Bârlad.

A respins în tot acțiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bârlad, fiind prescris dreptul la acțiune.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui.

A respins în tot acțiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.

A admis, pentru parte din pretențiile deduse judecății, excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.

A respins, ca inadmisibile, capetele de cerere 4, 5 și 6 privind pretențiile constând în cheltuieli judiciare și onorariu avocat din acțiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.

A admis în parte primul capăt de cerere din acțiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.

A obligat pârâtul Ministerul Sănătății să plătească reclamantei suma de 173.056,40 RON reprezentând despăgubiri potrivit art. 19 alin 1 legea nr. 554/2004. 3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1420 din 25 aprilie 2016 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1420/2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015, iar în rejudecarea cauzei pe fond respingerea acțiunii. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (8) din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a omis, din succesiunea corespondenței purtată între reclamantă și pârât, să observe că încă din data de 22.11.2010, prin adresa nr. x, Ministerul Sănătății a adus la cunoștința S.C. A. S.R.L. faptul că "programarea inspecției se face la un dosar complet și dacă acesta nu este completat cu documentele lipsă în 30 de zile de la data prezentei adrese, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din OMS nr. 962/2009, dosarul va fi clasat.

Or, dosarul nr. x/2011, având ca obiect anularea actului Municipiului Bârlad nr. 194/18682/26.11.2010 privind revocarea adeverinței nr. x/2010, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui în data de 01.02.2011.

Prin urmare, între 22.11.2010 și 01.02.2011 este un interval de mai mult de 60 de zile.

Demersul administrativ al reclamantei prin care aceasta a solicitat Ministerului Sănătății revenirea asupra deciziei de clasare, înregistrat la Ministerul Sănătății cu nr. 18723/18.03.2011, și prin care reclamanta aduce la cunoștința ministerului existența pe rolul Tribunalului Vaslui a dosarului nr. x/2011, este un demers lipsit de relevanță față de împlinirea termenului de 30 zile prevăzut pentru completarea dosarului de autorizare a activității farmaciei.

Demersul administrativ anterior menționat nu prezintă relevanță nici sub aspectul că se întemeiază pe o soluție a instanței de judecată viitoare și incertă. Faptul că soluția instanței în dosarul nr. x/2011 a fost de anulare a actului Municipiului Bârlad de revocare a adeverinței nr. x/2010 nu are nicio înrâurire asupra curgerii termenului de completare a dosarului administrativ de autorizare a activității farmaciei.

Soluția instanței în dosarul anterior menționat oricum a rămas definitivă în calea de atac, la fond fiind respinsă cererea reclamantei.

Totodată, demersul anterior menționat este lipsit de relevanță și sub aspectul că înregistrarea pe rolul instanței a dosarului având ca obiect anularea actului de revocare a adeverinței emise de Municipiul Bârlad nu conduce la suspendarea termenului de 30 zile prevăzut la art. 4 alin. (3) din OMS nr. 962/2009.

Toate acestea fiind spuse, Ministerul Sănătății nu avea posibilitatea legală să "suspende" activitatea în dosarul de autorizare a funcționării farmaciei, această situație nefiind prevăzută de OMS nr. 962/2009, neexistând astfel temei legal pentru suspendarea activității în dosarul de autorizare a funcționării.

Astfel, instanța de fond, în cauza de față, în mod eronat a apreciat că dosarul administrativ de autorizare era încă nesoluționat, Ministerul Sănătății neavând posibilitatea legală să "suspende" activitatea în dosarul de autizare pentru o perioadă de timp incertă și așteptând după o soluție a instanței în dosarul nr. x/2011, de asemenea incertă.

Temeinic și legal ar fi fost ca, după pronunțarea definitivă a soluției în dosarul nr. x/2011, reclamanta să formuleze o nouă cerere de autorizare a funcționării farmaciei.

Pentru toate acestea, consideră că obligarea Ministerului Sănătății la plata despăgubirii potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată.

Intimatul-pârât Municipiul Bârlad, prin Primarul Municipiului Bârlad a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea sentinței de fond, cu privire la pârâtul Municipiul Bârlad, ca fiind temeinică și legală.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. Cu privire la excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare a arătat, în esență, că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocat.

Intimatul-pârât Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui a formulat întâmpinare prin care a învederat că indiferent de decizia instanței supreme cu privire la recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, în nici un caz și în nicio împrejurare, Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui nu ar trebui să fie afectat în vreun fel având în vedere că soluția instanței de fond cu privire la respingerea în tot a acțiunii principale formulate în contradictoriu cu Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui pentru lipsa calității procesuale pasive a a acestuia din urmă, nu a fost atacată, fiind deci o soluție definitivă.

II. Soluția instanței de recurs

Potrivit art. 248 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. (…) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Reține așadar Înalta Curte că lipsa mențiunilor privind motivele de nelegalitate, din cuprinsul cererii de recurs, este sancționată de legiuitor cu anularea cererii.

Aceeași sancțiune este prevăzută de legiuitor și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Înalta Curte apreciază că simpla nemulțumire a părții în privința hotărârii pronunțate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația general că hotărârea atacată este nelegală, recurenta fiind obligată să își sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitative de lege, or, în cazul de față recurenta nu indică motivele de recurs.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocate. Afirmația general, conform căreia decizia atacată este nelegală, fără arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor, nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului.

Înalta Curte reține de asemenea că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Observă Înalta Curte că recurentul-pârât, deși a invocat în mod formal prin cererea de recurs incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivare nu a prezentat nicio critică de nelegalitate a hotărârii recurate și nici nu a dezvoltat cazul de casare menționat.

În acest sens, se va observa că cererea de recurs se referă exclusiv la modul de stabilire a situației de fapt de către instanța fondului, respectiv la modul de apreciere a probatoriului, fără a se aduce vreo critică de nelegalitate dezlegărilor în drept ale instanței de fond, ori cu privire la textele de lege aplicabile și modul de interpretare a legii.

Prin raportare la dispozițiile exprese ale art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că orice aprecieri din recurs cu privire la stabilirea situației de fapt nu poate face obiectul căii de atac a recursului, care nu este o cale devolutivă ci o cale extraordinară de atac, prin care este cenzurat exclusiv modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței.

Din motivarea cererii de recurs nu rezultă nemulțumirea recurentului cu privire la modul în care Curtea a aplicat legea (norma de drept material sau procesual), nefiind indicate nici care ar fi fost, în opinia recurentului, dispozițiile legale aplicabile ce ar fi condus la o altă soluție și cărora ar fi trebuit să li se dea o altă interpretare.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, va constata nul recursul declarat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr. 1420 din 25 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și, având în vedere dispozițiile art. 453 C. proc. civ., fiind îndeplinite condițiile în cauză, va obliga recurentul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 13.917 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Constată nul recursul declarat de recurentul - pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr. 1420 din 25 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 13.917 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2020.