ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 101/2021

Ședința publică din data de 05 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/A din data de 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală, în baza art. 109 raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 decembrie 2020, în dosarul nr. x de Parchetul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Creteil - Serviciul de Executări pedepse, privind persoana solicitată A..

A luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Franța, conform mandatului european de arestare emis de acestea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 221 - 3 alin. (1) C. pen., art. 121 - a și 121 - 5 din C. pen. francez și amenințare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 - 17, alin. (2) C. pen. francez, fapta incriminată și în legislația română potrivit art. 32 alin. (1) C. pen.. rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 206 C. pen. român.

A autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.

A constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, comb. cu art. 27 paragraful 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

A constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore în baza Ordonanței nr. 234/II/5/2021 emisă la data de 20 ianuarie 2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21 ianuarie 2021 până la data de 19 februarie 2021, inclusiv, cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) și art. 113 din aceeași lege.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Pitești a reținut că solicitarea este întemeiată pe un mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 221 - 3 alin. (1) C. pen., art. 121 - a și 121 - 5 din C. pen. francez și amenințare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 - 17, alin. (2) C. pen. francez, constând în aceea că, pe teritoriul Franței, în Alfortville, în calitate de autor, a săvârșit infracțiunile de tentativă de omor cu premeditare, la data de 17.07.2019 și amenințare repetată cu moartea, la data de 12.08.2019.

În consecință, la data de 21.01.2021, persoana solicitată A. a fost prezentă în fața instanței, prin videoconferință, fiind asistată de un avocat din oficiu, a fost verificată identitatea acesteia și i s-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost ascultată, afirmațiile sale fiind consemnate în procesul-verbal de ascultare.

Persoana menționată a recunoscut în fața judecătorului, în prezența apărătorului din oficiu, că ea este persoana indicată în solicitarea adresată de către autoritățile italiene și nu a consimțit cu privire la predare. De asemenea, persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

Curtea a reținut că în mandatul european de arestare, tradus în limba română se precizează următoarea stare de fapt:

La data de 17 iulie 2019, în Alfortville, doi indivizi au atacat cu două bețe de târnăcop pe B. (cetățean român) în timp ce își schimba anvelopele vehiculului său, care fuseseră înțepate în aceeași dimineață. Surprins de violența loviturilor, B. a reușit să scape și s-a refugiat într-o parcare subterană. El a fost prins de cei doi indivizi care au profitat de deschiderea ușii garajului pentru a se alătura lui și l-au lovit repetat până când a leșinat. Atacatorii i-au smuls dinții cu o pensă, în timp ce victima se afla la pământ, crezându-l mort. Un martori i-a văzut pe cei doi indivizi și aceștia au scăpat, au aruncat bețele în tufișuri și au plecat la borul unui autovehicul BMW seria x, înmatriculat în Bulgaria cu șoferul care îi aștepta cu motorul pornit. Întreaga scenă a fost filmată de camerele de supraveghere video ale parcării. Victima a fost dusă la spital, prognosticul vital al acesteia nu a fost transmis, dar a avut multiple traumatisme severe la cap, răni multiple ale scalpului și diverse fracturi ale feței și antebrațelor.

Victima și partenera sa C., l-au identificat pozitiv pe A., fostul soț al C. și pe fratele acestuia, D.,ca fiind cei doi agresori înregistrați de supravegherea video a parcării unde B. a fost atacat și lăsat să moară.

La 12 august 2019, B. a primit amenințări cu moartea pe contul de facebook al lui C., în mod special referindu-se la atacul care avusese loc anterior în data de 17 iulie și unde l-au amenințat că îl vor omorî în bătaie la o întâlnire ulterioară.

Față de cele arătate anterior, Curtea a reținut că sunt îndeplinite cerințele legale ale executării mandatului, ținând seama că informațiile comunicate de autoritățile franceze sunt suficiente pentru a permite arestarea și predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare către autoritatea judiciară italiană și că nu a renunțat la regula specialității.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana solicitată A..

În esență, a solicitat admiterea contestației formulate și desființarea hotărârii atacate.

În subsidiar, a arătat că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură restrictivă mai blândă.

De asemenea, a precizat că pe rolul Judecătoriei Pitești s-a înregistrat dosarul nr. x/2021, având ca obiect stabilirea paternității, în ceea ce privește pe persoana solicitată.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 425

1

din C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 221 - 3 alin. (1) C. pen., art. 121 - a și 121 - 5 din C. pen. francez și amenințare repetată cu moartea, prevăzută de art. 222 - 17, alin. (2) C. pen. francez, constând în aceea că, pe teritoriul Franței, în Alfortville, în calitate de autor, a săvârșit infracțiunile de tentativă de omor cu premeditare, la data de 17.07.2019 și amenințare repetată cu moartea, la data de 12.08.2019.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Evaluând cererea formulată de persoana solicitată prin intermediul apărătorului ales, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Înalta Curte reține, în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

De asemenea, împrejurarea că persoana solicitată a formulat o cerere de stabilire a paternității, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. x/2021, nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare sau un temei suficient pentru a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară. Dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la motive de refuz ale executării mandatului european de arestare, vizează exclusiv situația în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare și nu situația în care persoana solicitată este parte într-un litigiu de natură civilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 4/A din data de 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 205 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 4/A din data de 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 205 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 februarie 2021.