ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 785/2020

Ședința publică din data de 30 aprilie 2020

Asupra recursului de față, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 martie 2016 pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească suma de 156.498 RON, cu titlu de diferență de drepturi salariale brute aferente perioadei martie 2013 - martie 2016, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei, însă activitatea în domeniul petrolului a început-o în anul 1991 în cadrul Regiei Autonome a Petrolului - Schela Petrol Pitești, unde a îndeplinit funcția pe care o are și în prezent, de maistru mecanic cazane șef formație, fiind preluat în anul 2008 de către pârâtă la care, de asemenea, a executat aceeași funcție, conform deciziei nr. 60/2007 și listei cu personalul preluat, poziția 27 marca x.

A mai arătat că decizia menționată mai sus nu a fost operată în carnetul său de muncă astfel că a fost remunerat pentru o funcție inferioară celei îndeplinite, ajungând să fie plătit pentru postul de lăcătuș mecanic, modificat unilateral de către pârâtă, motiv pentru care, o consideră culpabilă pe aceasta pentru crearea unei situații nefavorabile și nelegale care l-a afectat și în drepturile sale salariale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 41 alin. (1) și alin. (2) și art. 253 din Codul muncii.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1668/2018 din 4 aprilie 2018, a respins excepțiile prescripției și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei; a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., care a fost obligată să plătească reclamantului suma de 148.624 RON, cu titlu de diferență de drepturi salariale nete aferente perioadei martie 2013 - martie 2016; totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 5.600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S.C. B. S.A., solicitând admiterea apelului și schimbarea, în tot, a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului și respingerii, pe fond, a acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2886/2019 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1668 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Argeș, care a fost schimbată, în parte, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată; s-a menținut sentința în privința soluționării excepțiilor prescripției și a lipsei calității procesuale pasive.

La 4 septembrie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2886/2019 din 19 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esență, că prin două decizii (nr. 3312/2013 și nr. 1097/2015) Curtea de Apel Pitești a statuat definitiv și irevocabil că a avut funcția de maistru mecanic cazane, șef formație, potrivit deciziei nr. 60/2007 și a fișei postului, iar ca o dovadă în plus a celor arătate, s-a susținut că recurentul-reclamant din prezenta cauză a primit și spor de conducere când era angajat la B. S.A. - Membru B., iar prin decizia nr. 209/2008, art. 4, S.C. B. S.A. (viitoare S.C. B.) îl garanta pe recurent că:

"Drepturile salariale ale angajaților nominalizați rămân nemodificate".

Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, să se rețină ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1668/2018 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Argeș, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel și recurs.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din data de 16 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

La 4 februarie 2020 intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a transmis la dosar, prin e-mail, punct de vedere la raport, arătând că s-a apreciat, în mod corect, prin raportul întocmit, că decizia ce formează obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunțare și nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin acțiunea introductivă reclamantul A. a dedus judecății un conflict de muncă.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Totodată, conform art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Textele de lege anterior evocate reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă a constatat că obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2886/2019 din 19 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2886/2019 din 19 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 30 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.