ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 425/2020

HOTĂRÂRE

14.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 425/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 19 aprilie 2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. (fostă D. Romania SA) și D. Romania S.A. - AGENȚIA TÂRGU JIU, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța:

I. să se constate abuzive și nule clauzele din contractul de împrumut nr. x din 24.04.2008 încheiat cu D. Agenția Târgu Jiu referitoare la:

pct. 3.2 Dobânda "Rata dobânzii" din Condiții Generale referitor la paragrafele care stipulează "Dobânda se poate modifica în funcție de variația ...marjei, aceasta din urmă variind,conform deciziei băncii. În cazul în care indicele de referință și/sau a marja băncii variază cu minim 10%(în plus/minus) față de valoare inițială a acestuia/la cea mai recentă modificare, după caz, Banca poate modifica Dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale"; pe cale de consecință, să fie obligată pârâta la respectarea și recalcularea nivelului dobânzii percepute după următoarea formulă (stabilită și agreată de la încheierea contractului): marja băncii fixă de 7,60% + valoarea indicelui de referință LIBOR CHF 3M (actualizat trimestrial) aplicabilă de la semnarea contractului și pe întreaga durată a acestuia și la restituirea către reclamant a sumelor plătite în plus cu titlu de dobândă peste formula stabilită, la acestea calculându-se și dobânda legală aferentă de la data plății și până la data plății integrale.

pct. 4 "Comisionul de acordare" și art. III din Termenii împrumutului care prevăd un comision de acordare 5.00% din valoarea împrumutului în cuantum de 630 CHF și să se dispună restituirea acestuia și plata dobânzii legale aferente de la data încasării comisionului de acordare și până la plata integrală a acestuia;

să se constate caracterul abuziv al Pct. 3.4 din Condiții Generale și pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută a acestui articol și să dispună restituirea sumelor plătite în plus cu titlu de marja băncii (din componența dobânzii) majorată peste formula stabilită la data încheierii contractului, la acestea calculându-se și dobânda legală aferentă de la momentul încasării și până la data plății integrale;

să se constate caracterul abuziv al Pct. 8.6 "Rambursarea" din Condiții Generale și pe cale de consecință să se constate nulitatea absolută privitoare la aplicarea dobânzii penalizatoare în cuantum de 8% anual peste dobânda curentă și alte sume restante, cât și 8% anual peste dobânda restantă și să se dispună restituirea către reclamant a sumelor plătite în plus cu titlu de dobândă penalizatoare peste formula stabilită, la acestea calculându-se și dobânda legală aferentă de la momentul încasării și până la data plății integrale.

De asemenea, reclamanții au mai solicitat:

II. să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit la Secțiunea 8, respectiv punctele 8.1, 8.3 și 8.4 din Condițiile generale privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar;

III. să se constate nulitatea absolută a acestor clauze și să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar franc elvețian - leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv 1 CHF/2,2160 RON, urmând ca pârâtele să restituie reclamantei sumele plătite în plus de către acesta;

IV. să se dispună calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, respectiv 1 CHF/2,2160 RON, urmând ca pârâtele să restituie reclamantei sumele plătite în plus de către acesta;

V. să se dispună denominarea în moneda națională a plăților, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului și prin urmare calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului (1 CHF/2,2160 RON) pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta;

VI. să fie obligată pârâta C. S.A. (fostă D. Romania SA) - AGENȚIA TÂRGU JIU ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței ce se va pronunța să le pună la dispoziție actul adițional al convenției, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.

Pârâta C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu; excepția lipsei capacității procesuale a D. România S.A. - Agenția Târgu Jiu; excepția lipsei calității procesuale pasive a D. România S.A. - Agenția Târgu Jiu, inadmisibilitatea cererii privind eliminarea clauzelor din contractul de credit bancar.

Prin sentința civilă nr. 6033/2019 din 2 octombrie 2019, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Jiu, având în vedere prevederile art. 107 și ale art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a reținut că reclamanții nu mai au în prezent domiciliul activ în România, pârâta C. S.A. are sediul în București, iar pârâta C.- Agenția Tg-Jiu are sediul în mun. Tg-Jiu, jud. Gorj.

S-a apreciat că reclamanții, pentru a atrage competența Judecătoriei Târgu Jiu, au solicitat să se judece în contradictoriu și cu pârâta C.- Agentia Tg-Jiu, cu sediul în mun. Tg-Jiu, jud. Gorj, deși așa cum rezultă din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 24.04.2008, părți contractante sunt C. S.A. (fostă D. Romania SA), în calitate de creditor, și reclamanții A. și B., în calitate de împrumutați.

Astfel, apreciind ca reclamanții au chemat în judecată pe pârâta C.- Agenția Tg-Jiu, cu sediul în mun. Tg-Jiu, jud. Gorj, deși această pârâtă nu este parte în contractul de împrumut care face obiectul prezentei cauze, numai în scopul sesizării instanței a cărei competenta e atrasă de sediul pârâtului fictiv, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 112 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora, dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Ținând cont de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., privind regula generală în materie de competență teritorială, a reținut că sediul pârâtei C. S.A. (fostă D. Romania SA) din mun. București, care este parte contractantă in contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din data de 24.04.2008, va atrage competența soluționării prezentului dosar ce are ca obiect constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive.

Totodată, Judecătoria Târgu Jiu a respins ca neîntemeiată, solicitarea pârâtei C. S.A. (fostă D. Romania SA) de a declina competența de soluționare a acțiunii civile, în favoarea Judecătoriei Petroșani, întrucât potrivit art. 116 C. proc. civ., doar reclamanții au dreptul alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Instanța a avut în vedere și verificările efectuate din oficiu în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor de unde a rezultat că pârâții nu mai figurează cu domiciliu activ în România.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub același număr de dosar.

Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., întrucât, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanții au ales în mod corect dintre mai multe instanțe deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu.

Astfel, s-a apreciat că, în speță, competența teritorială aparține Judecătoriei Târgu Jiu, conform art. 109 C. proc. civ., având în vedere că este instanța locului unde pârâta a avut un dezmembrământ fără personalitate juridică până la data de 13.05.2019, iar cererea de chemare în judecată are ca obiect obligații care urmează a fi executate în acel loc.

Prin urmare, s-a constatat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială se afla la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sediul dezmembrământului fără personalitate juridică al pârâtei menționat în cuprinsul contractului, precum și locul stabilit prin contract pentru executarea obligațiilor de către ambele părți.

Judecătoria Târgu Jiu este instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligațiilor ambelor părți, iar cererea are ca obiect constatarea nulității parțiale a contractului, fiind incident și cazul de competență teritorială alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că atât virarea creditului de către bancă, cât și plata ratelor de către împrumutat se realizează în contul împrumutatului deschis la Agenția Târgu Jiu a pârâtei, astfel cum reiese din clauza cuprinsă la cap. III coroborat cu art. 1 și art. 8.1 din cap. II.

Atâta vreme cât dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. cuprind norme de competență teritorială alternativă, iar alegerea între instanțele deopotrivă competente le aparține reclamanților, nu există niciun temei legal pentru a se considera că dispozițiile cuprinse la art. 107 alin. (1) C. proc. civ. ar avea caracter special față de cele prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 3 sau la art. 109 C. proc. civ.

Dimpotrivă, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între instanțele deopotrivă competente, neexistând nicio rațiune ca această alegere să fie exclusă în cazul în care cererea de chemare în judecată este formulată de către un consumator, creându-se acestuia o situație mai dezavantajoasă decât cea în care nu ar fi avut o asemenea calitate.

Astfel, prin sentința civilă nr. 8820/2019 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secția Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.:

"în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de cauze privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, iar pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În speță, opțiunea reclamanților, conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la locul încheierii contractului, respectiv Târgu Jiu, față de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și cele ale art. 109 C. proc. civ., potrivit cărora:

"cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta", Judecătoria Târgu Jiu fiind instanța locului unde pârâta a avut un dezmembrământ fără personalitate juridică până la data de 13.05.2019.

Este lipsită de relevanță pentru stabilirea competenței împrejurarea că Agenția Târgu Jiu nu ar mai fi operațională începând cu data de 13.05.2019, deoarece la momentul formulării și înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, respectiv la 19.04.2019, aceasta încă funcționa.

Se impune precizarea faptului că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial (în speță Judecătoria Târgu Jiu), opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A. și B., în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secția Civilă.