ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2020

HOTĂRÂRE

06.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la 8 mai 2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. în contradictoriu cu pârâta ASOCIEREA A.. a formulat acțiune în anularea sentinței arbitrale parțiale din 2 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x al Curții Internaționale de Arbitraj a Camerei de Comerț Internaționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună desființarea acestei sentințe.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția de necompetență funcțională a secției de contencios, excepția netimbrării, excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiate.

În cadrul verificării competenței sale, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanța a luat act de faptul că partea pârâtă a renunțat la excepția necompetenței funcționale.

Prin încheierea din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii în anulare, în favoarea unei secții civile a Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pentru determinarea instanței competente să soluționeze acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale sunt aplicabile normele de procedură de la momentul începerii procesului în fața instanței.

În speța de față, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data începerii procesului - 8 mai 2019 - "instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor forma în vigoare la data începerii procesului - 8 mai 2019:

(1) "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante".

Având în vedere dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data de 8 mai 2019, instanța a apreciat că revine Secțiilor Civile ale Curții de Apel București competența funcțională privind soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale - obiect al litigiului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la data de 24 octombrie 2019, sub dosar nr. x/2019.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin încheierea nr. 3 din 21 ianuarie 2020 a admis excepția necompetentei materiale procesuale a secției a V-a Civilă a Curții de apel București, invocată din oficiu și a dispus trimiterea dosarului secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București pentru competenta soluționare a acțiunii în anulare formulată de petenta Compania Națională de Administrare Infrastructurii Rutiere SA

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între secția a V-a Civilă și secția a IX-a contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 31 ianuarie 2020, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secțiile aceleiași curți de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., Înalta Curte constată că aceasta, în contradictoriu cu pârâta ASOCIEREA A.. a formulat acțiune în anularea sentinței arbitrale parțiale din 2 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x al Curții Internaționale de Arbitraj a Camerei de Comerț Internaționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună desființarea acestei sentințe.

Litigiul arbitral a izvorât din contractul semnat între părțile litigante la data de 4 decembrie 2013, înregistrat sub nr. x, în legătură cu execuția unui tronson de 25,6 km din autostrada Timișoara-Lugoj între km 54+000 și 79+625 (pct. 44 din sentința arbitrală), contractul fiind unul de achiziție publică.

Contractul de execuție analizat este asimilat unui act administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect executarea unor lucrări în condițiile O.U.G. nr. 34/2006.

Normele de procedură aplicabile unui dosar sunt normele de procedură de la momentul începerii procesului, conform art. 24 C. proc. civ.

Așadar, dispozițiile tranzitorii între diferitele forme pe care o normă de procedură o înregistrează după data de 15 februarie 2013 sunt art. 24, 25 din Noul C. proc. civ., care reglementează orice succesiune de norme de procedură civilă ivită după intrarea în vigoare a acestuia.

În speța de față, în ceea ce privește sesizarea instanței arbitrale, se constată că cererea de arbitrare a reclamantului a fost primită de Secretariatul Curții la data de 16 martie 2018, iar la acea dată erau în vigoare dispozițiile cu caracter special ale Legii nr. 101/2016 - privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care stabileau competența de soluționare a litigiilor în legătură cu aceste contracte administrative.

Potrivit dispozițiilor art. 53 din actul normativ evocat, "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice".

Așadar, modificarea art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind competența materială procesuală în materie de litigii care decurg din executare contracte de achiziție publică, între secția civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, a intervenit începând cu 2 august 2018, prin pct. 1 din Legea nr. 212/2018, astfel că, conflictul de legi în timp se soluționează prin raportare numai la art. 24, 25 din C. proc. civ.

În acest context, se reține că procedura arbitrală este reglementată de Cartea IV C. proc. civ. începând cu sesizarea instanței arbitrale, iar nu a instanței de judecată și că, la data sesizării instanței arbitrale, 16 martie 2018, competența de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziție aparținea secției de contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.