ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 02.10.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.., suspendarea executării hotărârii arbitrale finale pronunțate la 07.08.2018 de arbitrul unic, în conformitate cu regulile Curții de Arbitraj Internațional a Camerei Internaționale de Comerț, în Dosarul nr. x (c-21431/MHM), până la soluționarea acțiunii în anulare formulate împotriva acesteia.
Prin încheierea din 24.10.2018, evocând dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 53 din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018 și art. 612 C. proc. civ., dar și natura obiectului litigiului, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secțiilor civile (complete specializate în litigii cu profesioniștii).
Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a V-a civilă a Curții de Apel București la 15.11.2018.
Prin Sentința civilă nr. 136/14.12.2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a contencios administrativ a Curții de Apel București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit art. 457 alin. (1), rap. la art. 27 C. proc. civ., legea procedurală aplicabilă unui litigiu, inclusiv cu privire la căile de atac, este cea sub care a început procesul.
Or, în speță, procesul a început la data sesizării tribunalului arbitral - 15.07.2015, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018, invocată de instanța de contencios în justificarea declinării de competență.
A subliniat că este vădit că procesul a început la data sesizării tribunalului arbitral, pentru că atunci a început procedura de judecată (chiar dacă este vorba de o judecată arbitrală) și pentru că cererea în anulare prevăzută de art. 608 C. proc. civ. apare ca un remediu al hotărârilor arbitrale, iar nu ca o judecată de fond.
Pe de altă parte, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, se referă la judecata în primă instanță, astfel că nu poate să aibă în vedere cererile în anularea hotărârilor arbitrale, care conform art. 610 C. proc. civ. (text special de atribuire de competență) sunt de competența curților de apel; aceasta, întrucât în urma aplicării acestuia ar rezulta hotărâri ce pot fi atacate cu recurs tot la curțile de apel.
A subliniat că această concluzie este în convergență cu principiul generalia specialibus non derogant, atât timp cât norma generală în materia achizițiilor publice pentru judecata de primă instanță nu poate deroga de la o normă specială, chiar și pentru această materie.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:
În speță, petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA a învestit instanța cu o cerere de suspendare a unei hotărâri arbitrale pronunțate într-un litigiu privind un contract de achiziție publică.
Din interpretarea dispozițiilor art. 610 și 612 C. proc. civ. rezultă că acțiunile în anulare și cererile de suspendare a executării hotărârilor arbitrale până la soluționarea acestora sunt de competența curților de apel.
În speță, conflictul negativ de competență s-a ivit între Secțiile a VIII-a contencios administrativ și a V-a civilă ale Curții de Apel București.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secțiilor civile (complete specializate în litigii cu profesioniștii), întemeindu-și hotărârea pe art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, text nou introdus în cuprinsul legii prin Legea nr. 212/2018, care statuează că "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".
În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Pentru a verifica aplicabilitatea art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, trebuie așadar stabilită data începerii procesului.
Aceasta este data sesizării tribunalului arbitral, 15.07.2015.
Acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nu marchează momentul de început al procesului; ea are puternice valențe proprii căilor de atac, aspect care rezultă și din soluțiile pe care curtea de apel este îndrituită să le adopte atunci când admite acțiunea în anulare, astfel cum ele sunt conturate de dispozițiile art. 613 alin. (3) lit. a) și b) C. proc. civ.: fie trimiterea cauzei spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii, fie trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral, fie, în sfârșit, reținerea cauzei pentru evocarea fondului.
De aceea, în speță nu sunt incidente noile dispoziții ale art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, introduse prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc în prezent competența instanțelor civile de drept comun în soluționarea litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative, ci în mod exclusiv cele anterioare, în vigoare la data începerii procesului, care instituiau în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal competența soluționării litigiilor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică, cu mențiunea că aceste secții trebuie să aparțină curților de apel, potrivit art. 610 și 612 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.