ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2019

HOTĂRÂRE

14.05.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 14 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat anularea executării hotărârii arbitrale (finale) pronunțate la 7 august 2018 de către tribunalul arbitral constituit din arbitrul unic B., în dosarul nr. x (c-21431/MHC).

Prin încheierea din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența către "secțiile civile (specializate în litigii cu profesioniști)" ale Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii (forma în vigoare la data semnării Contractului din 10.08.2011) și prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Totodată, ținându-se cont de art. 612 C. proc. civ. și în raport de obiectul litigiului ce vizează cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.09.2018 de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere în contradictoriu cu intimata A. privind suspendarea Hotărârii arbitrale finale, pronunțată la 07.08.2018, s-a apreciat că secția Civilă - complet specializat în litigiile cu profesioniști este competentă funcțional să soluționeze litigiul de față.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a V-a Civile a Curții de Apel București la 9 noiembrie 2018.

Prin încheierea nr. 2 din 15 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a a Curții de Apel București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a reținut, în esență, că, în speță, normele procedurale aplicabile trebuie raportate la data sesizării tribunalului arbitral, concluzie dată de art. 457 alin. (1) raportat la art. 27 C. proc. civ. care statuează că legea procedurală aplicabilă unui litigiu inclusiv cu privire la căile de atac este cea sub care a început procesul, iar litigiul de față a fost demarat în 2015, deci anterior Legii nr. 212/2018 invocată de instanța de contencios în justificarea declinării de competență.

S-a mai reținut că art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 așa cum a fost modificat de Legea nr. 212/2018 se referă la judecata de primă instanță (or, așa cum s-a arătat mai sus cererea în anulare are și puternice elemente de cale de atac), o judecată care se finalizează cu o hotărâre recurabilă la Curtea de Apel (din punct de vedere al competenței materiale) secția de contencios administrativ (din punct de vedere al competenței "funcționale") conform art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016. Rezultă că art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, așa cum a fost modificat de Legea nr. 212/2018, nu poate să aibă în vedere cererile în anulare a hotărârilor arbitrale care, conform art. 610 C. proc. civ. (text special de atribuire de competență), sunt de competența Curților de Apel, pentru că, în urma aplicării acestuia, ar rezulta hotărâri recurabile tot la Curțile de Apel, aspect evident absurd. Această concluzie este în convergență cu principiul generalia specialibus non derogant, deoarece norma generală în materia achizițiilor publice pentru judecata de primă instanță (art. 53 alin. (1)

) nu poate deroga de la o normă specială chiar și pentru această materie (anume art. 610 C. proc. civ.).

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat anularea unei hotărâri arbitrale (finale) pronunțate într-un litigiu privind un contract de achiziție publică.

Din interpretarea dispozițiilor art. 610 și 612 C. proc. civ. rezultă că acțiunile în anulare a hotărârilor arbitrale sunt de competența curților de apel.

În speță, conflictul negativ de competență s-a ivit între Secțiile a VIII-a contencios administrativ și a V-a Civilă ale Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secțiilor civile (complete specializate în litigii cu profesioniștii), întemeindu-și hotărârea pe art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, text nou introdus în cuprinsul legii prin Legea nr. 212/2018, care statuează că:

"procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Pentru a verifica aplicabilitatea art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, trebuie așadar stabilită data începerii procesului.

Aceasta este data sesizării tribunalului arbitral, 15 iulie 2015.

Acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nu marchează momentul de început al procesului; ea are puternice valențe proprii căilor de atac, aspect care rezultă și din soluțiile pe care curtea de apel este îndrituită să le adopte atunci când admite acțiunea în anulare, astfel cum ele sunt conturate de dispozițiile art. 613 alin. (3) lit. a) și b) C. proc. civ.: fie trimiterea cauzei spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii, fie trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral, fie, în sfârșit, reținerea cauzei pentru evocarea fondului.

De aceea, în speță nu sunt incidente noile dispoziții ale art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, introduse prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc în prezent competența instanțelor civile de drept comun în soluționarea litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative, ci în mod exclusiv cele anterioare, în vigoare la data începerii procesului (prevederile O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări și a contractelor de concesiune de servicii), care instituiau în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal competența soluționării litigiilor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică, cu mențiunea că aceste secții trebuie să aparțină curților de apel, potrivit art. 610 și 612 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.