ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. - Sucursala Voluntari, anularea sentinței arbitrale nr. 6/12.01.2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x și, în principal, respingerea în tot cererii arbitrale, ca rămasă fără obiect, în ceea ce privește debitul principal, iar în subsidiar respingerea cererii arbitrale ca neîntemeiată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 211 din 11 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă pronunțată în dosarul nr. x s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției a VI-a Civilă a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. (6) din O.U.G. nr. 84/2003 (în forma în vigoare la data încheierii contractului care a generat pretențiile deduse soluționării instanței arbitrale) și art. 1 alin. (2) și alin. (6) din același act normativ, în forma modificată prin O.U.G. nr. 55/2017, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România) este o autoritate publică, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar, față de obiectul contractului încheiat între părți la data de 15 octombrie 2010, această convenție are natura juridică a unui act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 55/2004, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin încheierea din 5 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x s-a admis excepția necompetentei funcționale a acestei secții și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea secției a VI-a Civilă a Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății, în condițiile art. 134 C. proc. civ., precum și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății reprezintă un litigiu între profesioniști și nu unul specific de achiziții publice.

Totodată, a reținut că prin O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 286 în forma în vigoare la data încheierii contractului (15.10.2010) legiuitorul a atribuit secției comerciale competența de soluționare a cauzelor privind executarea unor astfel de contracte, ceea ce ar justifica și inserarea unei clauze compromisorii, interzisă în contractele de natură administrativă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie anularea sentinței arbitrale nr. 6/12.01.2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x și, în principal, respingerea în tot cererii arbitrale, ca rămasă fără obiect, în ceea ce privește debitul principal, iar în subsidiar respingerea cererii arbitrale ca neîntemeiată, pretențiile deduse soluționării instanței arbitrale fiind fundamentate pe contractul încheiat la data de 15 octombrie 2010, în urma unui proces de precalificare și a unei proceduri de licitație competitivă în temeiul normelor BERD, prin care societatea A. (fostă B.), în calitate de antreprenor, s-a obligat să efectueze lucrări de reabilitare pentru podul nr. 03 pe DN 39 km 8 + 988 Agigea, jud. Constanța, beneficiar fiind Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în prezent denumită Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Temeiul acțiunii îl reprezintă dispozițiile speciale din C. proc. civ. privind arbitrajul, care în art. 610 reglementează - Instanța competentă

Competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Din această perspectivă, nu prezintă relevanță gradul autorității pârâte ci doar calitatea acesteia de autoritate publică potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora sunt asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte reține că în conformitate cu art. 1 alin. (1) și alin. (6) din O.U.G. nr. 84/2003 (în forma în vigoare la data încheierii contractului sus menționat), Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a fost înființată ca societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, desfășurând în principal activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, în prezent, potrivit art. 1 alin. (2) și alin. (6) din același act normativ, în forma modificată prin O.U.G. nr. 55/2017, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. este persoană juridică română, de interes strategic național, care se organizează și funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, desfășurând în principal activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, față de dispozițiile legale sus-citate, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România) este o autoritate publică, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, Înalta Curte reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 55/2004 sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, astfel că, în raport cu obiectul contractului încheiat între părți la data de 15 octombrie 2010, această convenție care a generat pretențiile deduse soluționării instanței arbitrale are natura juridică a unui act administrativ asimilat.

Reține Înalta Curte că, O.U.G. nr. 34/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010 în sensul că în art. 286 din acest act normativ s-a prevăzut că Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Atribuind instanțelor de drept comun compentența materială de a soluționa litigiile care au obiect contracte de achiziție publică, în scopul de a degreva instanțele de contencios administrativ de soluționarea acestei categorii de litigii nu înseamnă automat calificarea acestor contracte ca fiind comerciale.

Or, necorelarea textelor legale, în condițiile în care, deși prin același act normativ a fost modificată și Legea nr. 554/2004, dar s-au păstrat dispozițiile art. 8 alin. (2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, impun concluzia că, în situația premisă, respectiv anularea hotărârii arbitrale, competența funcțională a secției unei curți de apel este atrasă de natura contractului, respectiv civil sau administrativ/asimilat.

Argumentul privind imposibilitatea inserării clauzei compromisorii nu poate face obiectul analizei regulatorului de competență, acest aspect fiind disputat în jurisprudența Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, mai ales în condițiile existenței unei fluctuații legislative. În doctrină și în jurisprudență s-a acceptat, în lumina introducerii art. 542 alin. (3) din C. proc. civ., existența unei distincții între contractele încheiate de autoritățile publice, pe de o parte, și celelalte persoane juridice de drept public, pe de altă parte.

Tocmai aceste diferențe au și generat conflictul de competență și interpretările distincte date în practică de instanțele de judecată, în ceea ce privește competența de soluționare a acțiunilor.

Față de aceste considerente, în acord cu opinia instanței care și-a declinat inițial competența, Înalta Curte apreciază că, în raport cu dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. în contradictoriu cu pârâta A. - Sucursala Voluntari, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2018.