ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2020

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2020

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 25.03.2019, reclamanta Societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Darova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.410,40 RON, reprezentând debit principal precum și a dobânzii penalizatoare de 0,95% pentru fiecare zi de întârziere, conform acordului de implementare a sistemului informatic integrat www.e-buget.eu, încheiat la data de 12.11.2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1989/03.06.2019, Judecătoria Lugoj a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că acordul de implementare încheiat de părți are natura unui contract de achiziție publică, astfel că, potrivit art. 8 alin. (2) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială revine instanței de la sediul reclamantei; cum acesta este situat în București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, care, prin sentința civilă nr. 7507/25.11.2019, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că acțiunea care vizează executarea unui contract administrativ, în temeiul art. 10 din Legea 554/2004, atrage competența materială a secției de contencios administrativ a tribunalului, nu a judecătoriei; notând că reclamanta are sediul în București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în conformitate cu art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces ori, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Parcursul procesual al litigiului a fost expus mai sus și din succesiunea actelor de procedură rezultă că dosarul nr. x/2019 a fost inițial înregistrat pe rolul Judecătoriei Lugoj, care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță care, la rândul său, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Or, raportat la dispozițiile legale evocate mai sus, condițiile ca două sau mai multe instanțe să-și fi declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cadrul unor declinări succesive, ca ultima instanță învestită să-și fi declinat la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente, nu sunt îndeplinite.

Așa fiind, instanța supremă va constata inexistența conflictului negativ de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Constată inexistența conflictului negativ de competență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2020.