ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2020

HOTĂRÂRE

29.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată transmisă la data de 1 octombrie 2019 Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă și înregistrată sub numărul x/2019, reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ STRĂZI, PODURI ȘI PASAJE BUCUREȘTI S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat instanței obligarea acesteia la plata sumei de 36650,84 RON, reprezentând penalități de întârziere de 0,2 % calculate conform clauzelor contractuale agreate de părți, respectiv art. 11.1 din contractul de furnizare nr. x/11.12.2018. A solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că între părți a fost încheiat contractul de furnizare nr. x/11.12.2018, având ca obiect livrarea de către pârâtă a unui număr de 3 bucăți de încărcător frontal 0,6 mc cu picon, perie cu foras, freză, cupa 6x1, iar potrivit art. 9.3 din contract, furnizorul s-a obligat ca, în maxim 30 zile de la semnarea contractului, să asigure livrarea, punerea în funcțiune și efectuarea de probe a bunurilor, astfel încât termenul de livrare a acestor utilaje era 10.01.2019.

În continuare, s-a arătat că pârâta a livrat bunurile cu o întârziere de 43 zile, la data de 20.02.2019, astfel că achizitorul, în temeiul art. 11.1 din contract este îndreptățit la penalități de întârziere.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 1350 C. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare la data de 16.12.2019, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, arătând că Judecătoria Oradea este competentă potrivit art. 107 C. proc. civ. întrucât părțile au convenit la art. 21.2 ca orice divergență să fie soluționată de instanțele competente din România, astfel că, nefiind stabilită o competență în favoarea unei anumite instanțe în caz de litigiu, se aplică regulile de drept comun, respectiv art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din data de 20.01.2020, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București, invocată prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 588/2020 din 30 ianuarie 2020, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în pretenții, formulată de reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ STRĂZI, PODURI ȘI PASAJE BUCUREȘTI S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat, în referire la competența teritorială a instanței, că normele de drept aplicabile pot fi art. 107 C. proc. civ., respectiv art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, s-a constatat că, potrivit art. 21.2. din contractul nr. x/11.12.2018 încheiat între părți, având ca obiect livrarea de către pârâtă la punctul de lucru al benficiarului din Bragadiru, jud. Ilfov, Sos. x, a unui număr de 3 bucăți de încărcător frontal 0,6 mc cu picon, perie cu foras, freză, cupa 6x1 (art. 4.1 din contract), pentru orice divergență contractuală, nesoluționatâ în mod amiabil, fiecare parte poate solicita ca disputa să se soluționeze de instanțele judecătorești competente din România.

Raportat la aceste aspecte, judecătoria a apreciat că acțiunea promovată de reclamantă generează competență teritorială alternativă, fie Judecătoria Cornetu - instanța de la locul executării obligației, fie Judecătoria Oradea - instanța de la sediul pârâtei.

De asemenea, în motivarea sentinței pronunțate, s-a constatat că reclamanta a ales o instanță necompetentă teritorial, Judecătoria Sectorului 1 București nefiind instanța de la locul executării contractului și nici instanța de la sediul pârâtei, precum și că pârâta a solicitat declinarea cauzei la instanța de la sediul său, conform art. 107 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, păstrând numărul unic de dosar.

La 15.06.2020 reclamanta a depus o adresă prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, arătând că raportat la prevederile art. 53 alin. (1)

din Legea 101/2016 competența în cererile și procesele care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță de instanța de drept comun din circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, adică în speță de Judecătoria Sector 1 București.

Prin sentința civilă nr. 2793/2020 din 21 iulie 2020, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Judecătoria Sector 1 București și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere, în esență, dispozițiile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101 din 19 mai 2016, precum și obiectul acțiunii, prin care se solicită despăgubiri constând în penalități de întârziere având ca izvor contractul de achiziție publică nr. x încheiat la data de 11.12.2018, în baza Legii 98/2016 privind achizițiile publice și H.G. nr. 395/2016.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 36.650,84 RON, reprezentând penalități de întârziere de 0,2 % calculate conform clauzelor contractuale agreate de părți, respectiv art. 11.1 din contractul de furnizare nr. x/11.12.2018, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1350 C. civ.

Înalta Curte constată că între cele două părți s-au derulat raporturi juridice în baza contractului nr. x/11.12.2018, înregistrat la CNAIR sub nr. x/11.12.2018 - dosarul Judecătoriei Sectorului 1, încheiat în temeiul Legii 98/2016 privind achizițiile publice și H.G. nr. 395/2016.

Cum, în speță, la originea litigiului se află o acțiune ce privește executarea unui contract de achiziție publică, element esențial pentru determinarea instanței competente să soluționeze prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, incidente în cauză raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 1 octombrie 2019, conform plicului atașat la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Ca atare, în raport de dispozițiile legale menționate, având în vedere că reclamanta își întemeiază cererea pe un contract de achiziție publică, că sediul reclamantei se află pe raza Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 1.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă.