ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1515/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 29.11.2019, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Racova a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Bacău, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 719/11.02.2020, Judecătoria Bacău, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a se pronunța astfel, a notat că pârâta își are sediul în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 1 București, a evocat dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și a subliniat că art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu este aplicabil în speță.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 12.03.2020.

Prin sentința civilă nr. 3173/24.06.2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Bacău; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, a reținut că Judecătoria Bacău, chiar dacă nu era competentă după niciunul dintre criteriile de competență alternativă prevăzute de lege, nu putea să invoce din oficiu excepția necompetenței ei teritoriale și nici să decline competența de soluționare a cauzei, potrivit art. 107 C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, având în vedere că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea depusă, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât Judecătoria Bacău devenise competentă teritorial să soluționeze litigiul.

A mai reținut că a fost sesizată prin sentința de declinare a Judecătoriei Bacău, iar nu prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care a apreciat că poate să invoce din oficiu necompetența teritorială. O interpretare contrară ar conduce la eludarea normelor procedurale care reglementează competența teritorială de ordine privată, în sensul că, ori de câte ori pârâtul nu invocă această excepție, instanța sesizată ar avea posibilitatea să decline din oficiu competența de soluționare a cererii, transformând, așadar, competența de ordine privată într-una de ordine publică.

În concluzie, având în vedere că Judecătoria Bacău nu avea posibilitatea de a declina competența, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Față de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13.07.2020.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, pentru următoarele considerente:

În speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii prin care reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Racova a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Bacău.

Având în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, competența teritorială în cauză este relativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată.

Diferența între necompetența de ordine publică și cea de ordine privată se reflectă și în ceea ce privește persoanele care o pot invoca.

Astfel, spre deosebire de necompetența de ordine publică, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., este decăzut din dreptul de a o mai face, iar instanța este obligată să procedeze la judecată, având competența definitiv câștigată, și nicidecum să-și invoce din oficiu pretinsa necompetență, fiind util de reiterat că dreptul de a contesta alegerea unei instanțe în cazul necompetenței teritoriale de ordine privată aparține exclusiv pârâtului.

În consecință, invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine privată din oficiu, astfel cum s-a realizat în prezenta cauză de către Judecătoria Bacău, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 iulie 2020.