ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2995/2019

Ședința publică din data de 4 iunie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/2017 din 28.12.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. Piatra Neamț, prin administrator B. a solicitat - în temeiul art. 278 din Codul de procedură fiscală, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 719 alin. (1) și următoarele din C. proc. civ. - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, suspendarea, până la soluționarea definitivă a contestației la executare și a contestației la titlu împotriva tuturor formelor de executare, executării silite pornite pentru suma de 2.529.945 RON și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În cererea de suspendare, reclamanta s-a referit la următoarele acte: decizia de impunere nr. x din 21.11.2016; decizia privind obligațiile fiscale accesorii nr. 286 din 6.12.2017, fișa privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin estimare nr. 286 din 21.11.2017, procesul-verbal de sechestru asigurător bunuri moile nr. x din 6.12.2017, precum și orice al act emis în cadrul executării silite.

În subsidiar (la finalul cererii de chemare în judecată), reclamanta a solicitat anularea în parte a formelor de executare până la concurența sumei reale datorate deoarece pârâtele nu au justificat compunerea debitului.

Prin completarea acțiunii depusă la data de 20.03.2018, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor juridice produse de decizia de impunere nr. x/21.11.2012, decizia privind obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 286/6.12.2017 din dosarul fiscal 3630, decizia privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale seria x NTT 287/21.11.2017 și decizia nr. 96/21.11.2017 de instituire a măsurilor asiguratorii constând în poprire asiguratorie pentru suma de 1.169.585 RON și sechestru asigurător pentru bunurile mobile.

Prin încheierea din 7 februarie 2018, Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței sale materiale, declinându-și competența în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 43 din 26 martie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis, în parte, astfel cum a fost precizată, cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. x din 21.11.2017 și a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 286 din 6.12.2017 formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

S-a dispus suspendarea executării obligațiilor fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. x din 21.11.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Activitatea de inspecție fiscală și prin decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 286 din 6.12.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț în ceea ce privește următoarele obligații fiscale suplimentare:

- impozitul pe profit în cuantum de 259.030 RON și accesoriile aferente;

- taxa pe valoare adăugată în sumă de 118.130 RON și accesoriile aferente.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării celorlalte obligații fiscale principale și accesorii, stabilite prin aceleași două decizii.

3.1. Împotriva sentinței nr. 43 din 26 martie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A., solicitând admiterea recursului, casarea in parte a sentinței și admiterea in totalitate a cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare și a contestației la titlu.

In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț în nume propriu și pentru DGRFP Iași, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A considerat recurenta că în mod nejustificat prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 8 iunie 2018 recurenta - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a invocat lipsa de obiect a recursului in raport de dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, față de recurenta - reclamantă fiind deschisă procedura insolvenței.

Recurenta - reclamantă S.C. A. a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de recurs ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, precizând că cererea de suspendare a rămas fără obiect.

II. Soluția instanței de recurs

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Deși sub aspectul formei, recurenta - reclamantă și-a intitulat cererea ca fiind o "renunțare la judecarea recursului", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante S.C. A., prin administrator judiciar C. și prin administratorul special B., de renunțare la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 43 din 26 martie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, recurenta a criticat, prin motivele de recurs, soluția primei instanțe prin care s-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. x din 21.11.2017 și a deciziei privind accesoriile fiscale, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.

Reține Inalta Curte, in raport de actele depuse la dosarul de recurs și față de susținerile ambelor părți că prin Incheierea civilă nr. 145/08.05.2018 pronunțată in dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamț s-a admis cererea reclamantei, iar in temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței.

Prin deschiderea procedurii insolvenței, devin incidente in cauză dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.

In raport de prevederile legale enunțate, se constată că măsurile de executare silită, inclusiv cele dispuse prin decizia de impunere și decizia de stabilire a accesoriilor sunt suspendate de drept, prin efectul legii.

Amintește Înalta Curte că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Or, în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu o reprezintă anularea actului administrativ, ci solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul.

In aceste condiții, Înalta Curte urmează a admite recursul recurentei-pârâte, va casa sentința atacată, urmând a consta lipsa interesului reclamantei în susținerea cererii de suspendare.

Temeiul de drept al soluției pronunțate:

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecarea recursului și va admite recursul declarat de recurenta - pârâtă, va casa sentința atacată și va respinge cererea de suspendare ca lipistă de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea recurentei-reclamante S.C. A. prin administrator judiciar C. de renunțare la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 43 din 26 martie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț in nume propriu și pentru DGRFP Iași împotriva sentinței nr. 43 din 26 martie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând,

Respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2019.