ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2020

Ședința publică din data de 26 iunie 2020

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor, s-au constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal sub nr. x/2016, reclamanții A. ȘI B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va dispune în cauză să fie obligată pârâta să realizeze canalizarea prin vacumare în sistem ROE VAC, iar acesta să fie integrat în sistemul de canalizare al cartierului, conform proiectului de execuție; au mai solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat.

Prin sentința civilă nr. 1877 pronunțată în data de 13 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții A. ȘI B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., în sensul că, a admis în totalitate primul capăt de cerere și a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să realizeze canalizarea prin vacuum în sistem ROE VAC cu integrare în sistemul de canalizare-cartier, conform proiectului de execuție; a admis, în parte, capătul secund al cererii formulată de reclamanți și a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. la repararea prejudiciului în cuantum de 94.758,30 RON (potrivit raportului de expertiză completare II).

Totodată, a admis, în parte, cererea privind plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON, respectiv 1.000 RON onorariu expert și 1.500 RON onorariu avocat; a respins, în rest, pretențiile formulate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta S.C. C. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 7 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins ca fiind neutilă, neconcludentă și nepertinentă soluționării cauzei proba cu contraexpertiză construcții solicitată de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Prin decizia nr. 309 din data de 13 iunie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1877 din data de 13 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu reclamanții A. și B.; a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor admise la fond, de la 94.758,30 RON, la 35.520,30 RON, la care a rămas obligată apelanta-pârâtă; a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Împotriva deciziei nr. 309 din data de 13 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă au declarat recurs reclamanții A. și B..

Totodată, pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 309 din data de 13 iunie 2019 și a încheierii de ședință din data de 7 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, fără a indica ce dispoziții legale a încălcat sau aplicat greșit instanța de apel, a precizat că, deși a solicitat, în apel, efectuarea unui nou raport de expertiză în specialitatea construcții, pentru ca expertul să identifice imobilul reclamanților și să precizeze dacă există deficiențe numai la acesta, instanța de apel a respins solicitarea formulată, așa cum reiese din conținutul încheierii de ședință din data de 7 mai 2019.

A susținut că instanța apel a clarificat, într-o mare parte, situatia litigioasă dintre părți, dar a greșit atunci când a obligat recurenta-pârâtă să realizeze un sistem de canalizare ROE VAC, deoarece, în ceea ce-i privește pe reclamanți, acesta nu mai poate fi executat.

De altfel, a arătat că imobilul recurenților are un sistem de canalizare funcțional, gravitational, situație de rezultă din conținutul raportului de expertiză întocmit de societate, în urma reclamațiilor efectuate de recurenții-reclamanți și din împrejurarea că, la încheierea anecontractului de vânzare-cumpărare, aceștia au luat cunoștință de specificațiile tehnice ale locuinței, fiind specificat ca imobilul va fi racordat la rețeaua de canalizare existentă în zona, respectiv la sistemul gravitațional.

A explicat faptul că ROE VAC este un sistem de vacuumare ce a fost propus în proiectul inițial de execuție a cartierului, iar aceasta ar fi putut fi operațional numai pentru un întreg ansamblu rezidențial, nu doar pentru un imobil separat, așa cum își doresc reclamanții, neexistând o soluție tehnică pentru a dota doar imobilul reclamanților cu un asemenea sistem.

Ca atare, a considerat că decizia instanței de fond este greșită și nu poate fi executată.

Făcând o serie de referiri la situația de fapt, a considerat că instanța de apel a greșit când a reținut în sarcina recurentei-pârâte un eventual prejudiciu, întrucât recurenții-reclamanți au efectuat multe modificări și îmbunătățiri la locuința lor, ce au fost avute în vedere la efectuarea expertizei.

A mai susținut că nu s-a ținut cont de perioada de garanție oferită de vânzător, pretinzându-se defecțiuni ce au apărut la mult timp după expirarea garanției lucrărilor.

Recurenta menționează, în continuare, o serie de aspecte referitoare la greșelile pe care expertul le-ar fi făcut în realizarea raportului de expertiză dispus de instanță, criticând concluziile acestui raport.

A mai arătat că, deși a menționat faptul că multe lucrări pe care recurenții-reclamanți le pretind, nu au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, instanța de apel a greșit prin aceea că nu le-a scăzut din valoarea totală (lipsa gurilor de scurgere la canalizare, lipsa rigolelor carosabile corespunzătoare pe toata lungimea cailor de acces, asigurarea scurgerii apelor pluviale, clapeta care asigură scurgerea apei într-un singur sens, parcările duble dinspre casele 22, 23A, 23B, 24 și platforma betonată și împrejmuită de gunoi menajer).

A mai arătat că în mod greșit a procedat instanța atunci când a obligat recurenta-pârâtă să refacă pentru recurenții-reclamanți canalizarea și să le achite acestora o anume sumă, decizia recurată fiind nelegală și pentru că solicitările recurenților-reclamanți sunt nereale; cheltuielile de judecată au fost cerute pe cale separată.

Recurenții-reclamanți A. și B. au invocat, în motivarea recursului formulat, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Cât privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., au apreciat că hotărârea pronunțata cuprinde motive contradictorii, întrucat, deși instanța de apel recunoaște că S.C. C. S.R.L. trebuia să execute un sistem de canalizare ROE VAC la locuința recurenților-reclamanți, aceasta a schimbat, fără aprobarea proprietarilor acest sistem de canalizare într-un sistem gravitațional, care a fost executat greșit din punct de vedere tehnic, astfel că, în prezent, sistemul de canalizare constă într-o conductă legată la patru camine tehnice, care preia scurgerile celor 4 case și le deversează într-un cămin tip fosă septică, ce trebuie golit prin vidanjare.

Au susținut că a fost corectă soluția primei instanțe, care a obligat pârâta la realizarea sistemului de canalizare ROE VAC pentru întreg cartierul și a acordat despăgubiri, astfel încât, cu banii obținuți, recurenții-reclamanți să efectueze lucrările necesare de refacere a așa zisului sistemului de canalizare existent (gravitational), astfel cum s-a reținut și în Raportul de Expertiză Tehnică Completare II, întocmit de expert D. .

În concluzie, au apreciat greșit argumentul instanței de apel, că s-a fi impus pârâtei o dublă sancțiune, întrucât la acest moment, la fața locului nu există nici un sistem de canalizare, nici ROE VAC, nici gravitațional, aspect reținut, de altfel, de instanța de apel.

Dimpotrivă, au arătat că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, sistemul de canalizare existent nu este funcțional, ci trebuie refăcut, până la efectuarea celui ROE VAC pentru întregul cartier.

Ori, suma de 55001,30 RON, pe care instanța de apel a redus-o din cuantumul despăgubirilor, reprezintă tocmai costul materialelor, lucrărilor și manoperei necesare pentru rezolvarea temporară a sistemului de canalizare în sistem gravitational (care, așa cum s-a arătat, nu este functional) și nu costul realizării unui sistem de canalizare în sistem ROE VAC, care presupune realizarea unei stații de colectare cu pompe de vid, conducte de legătura cu toate căminele din cartier, pompe de evacuare, vas de colectare ape uzate, detectoare de nivel, un panou de comandă, precum și efectuarea unor cămine de colectare stradale, costurile fiind pe masură, astfel că nu poate fi vorba de sancționare dublă de către prima instanță a pârâtei, cu atât mai mult cu cât, în anul 2015, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere de către Garda Națională de Mediu să finalizeze în termen de 24 de luni sistemul tip ROE VAC, însă nu l-a realizat nici până în prezent.

Au apreciat că, în acest context, subzistă și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de apel pronunțând hotărârea cu încălcarea dispozițiilor privitoare la răspunderea contractuală, întrucat recurenta-pârâtă și-a încălcat angajamentele asumate prin antecontractul și contractul de vânzare cumpărare - construire locuințe și prin avizele emise pentru realizarea locuințelor.

În același sens, recurenții-reclamanți au considerat că instanța de apel a aplicat greșit și prevederile H.G. nr. 1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului și pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri, întrucât recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a obținut Avizul de Mediu nr. PH-6 din data de 12 februarie 2008 în baza acestui act normativ, fiind specificat un sistem de canalizare prin vacumare în sistem ROE VAC.

Revenind la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenții-reclamanți au precizat că anumite obligații bănești au fost stabilite în mod eronat în sarcina apelantei, deoarece acestea nu au fost asumate contractual, astfel că hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura cauzei.

Contrar susținerii instanței de apel, în sensul că, în contractul de vânzare cumpărare nu ar fi prevăzută obligația plantării unor pomi, recurenții-reclamanți au arătat că în Anexa 1 - Specificatii tehnice casă tip E - Mansardabil a Antecontractului de vânzare cumpărare, la pct. 17 lit. c) se prevede:

"plantarea unor pomi".

Mai mult decât atât, au susținut că denumirea "Ansamblu Rezidențial" presupune existența unor spații de depozitare, alei, parcuri, spații verzi, perdea de arbuști la intrarea în cartier, benzi de accelerare și decelerare, astfel cum se prevede și în Regulamentul Ansamblului Rezidențial.

În acest sens, au arătat că la pct. 3.1.7 din Antecontractul de vânzare-cumpărare semnat de părți se prevede că promitentul cumpărător se angajează să suporte costurile lucrărilor de întreținere a spațiilor de depozitare, alei, parcuri, spații verzi, prin urmare, acestea trebuiau, mai întâi, realizate de recurenta-pârâtă, iar prețul stabilit pentru imobilul achiziționat s-a raportat la faptul că locuința se află într-un ansamblu rezidențial.

Au mai precizat că în mod greșit a reținut instanța de apel că lipsește rețeaua de alimentare cu apă pentru consum menajer și incendiu, în realitate fiind vorba de lipsa apei si rezervorului de apă pentru incendiu, care nu există, deși au fost prevăzute în proiect.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții-reclamanții A. și B., solicitând respingerea recursului declarat de aceștia, ca nefondat și obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea formulată a fost comunicată recurenților-reclamanți, care au formulat răspuns la întâmpinare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenții-reclamanți A. și B. au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurena-pârâtă S.C. C. S.R.L., invocând excepția nulității acestei căi de atac, întrucât motivele invocate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca nefondat.

Întâmpinarea formulată a fost comunicată recurentei-pârâte, iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din 6 martie 2020, a fost analizat raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, s-a dispus comunicarea raportului către părți și s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, asupra raportului întocmit.

Recurenții-reclamanți au depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a reiterat excepția nulității recursului declarat de pârâtă și a solicitat admiterea în principiu a recursului său.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L., excepție invocată de recurenții-reclamanți prin întâmpinare, în raport cu art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deși a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului legal, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Argumentele expuse în dezvoltarea recursului, referitoare la faptul că prin încheierea din 7 mai 2019, în mod greșit instanța de apel a respins solicitarea recurentei-pârâte de a se efectua un nou raport de expertiză în specialitatea construcții, precum și cele privind greșelile pe care expertul le-ar fi făcut în realizarea raportului de expertiză dispus de instanță, vizează aspecte de netemeinicie, însă aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situației de fapt, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurenților cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Prin urmare, reevaluarea probelor este incompatibilă cu judecata în etapa recursului, în această cale de atac fiind posibil a fi analizate exclusiv aspecte care interesează legalitatea hotărârilor supuse controlului judiciar.

Demersul de interpretare a probelor este lăsat de legiuitor la libera apreciere a magistratului care realizează o judecată a fondul cauzei (în primă instanță, și în apel), conform prevederilor art. 264 din C. proc. civ., excepție de la această regulă făcând situațiile în care legea însăși stabilește puterea doveditoare a unor mijloace de probă.

Or, recurenta nu invocă vreo dispoziție legală care să atribuie expertizei judiciare efectuate în speță o forță probantă în sensul susținut de aceasta, astfel că nu există temei spre a se reține că modalitatea în care instanța de apel a evaluat respectiva probă ar fi contrară unei dispoziții a legii și, pentru acest motiv, ar fi susceptibilă de analiză în coordonatele motivelor de recurs care se regăsesc în art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Nici argumentele prin care recurenta-pârâtă susține că instanța de apel în mod greșit a obligat-o să refacă canalizarea pentru recurenții-reclamanți, având în vedere că nu există o soluție tehnică pentru a dota doar imobilul reclamanților cu un asemenea sistem și că în mod greșit a obligat-o la repararea prejudiciului pretins de reclamanți, în condițiile în care aceștia au efectuat multe modificări și îmbunătățiri la locuința lor, nu pot fi examinate, deoarece sunt critici de netemeinicie ce presupun o devoluare a fondului cauzei și o restabilire a situației de fapt în funcție de probatoriul administrat.

Prin urmare, o astfel de apreciere a relevanței sau nerelevanței probelor, prin care se tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului și la stabilirea altei situații de fapt este incompatibilă cu judecata în etapa recursului, în această cale de atac fiind posibil a fi analizate exclusiv aspecte care interesează legalitatea hotărârilor supuse controlului judiciar.

În consecință, din expunerea argumentelor evocate de recurenți în cuprinsul cererii de recurs rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În această situație, sancțiunea care intervine este anularea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod va admite excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L., invocată de recurenții-reclamanți B. și A. și, în consecință, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 și încheierii din 7 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Constatând că recursul declarat de declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă nu poate fi soluționat conform art. 493 alin. (5) sau art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., motiv pentru care va admite în principiu recursul și va stabili termen de judecată în ședință publică, în vederea soluționării acestuia, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L., invocată de recurenții-reclamanți B. și A..

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 și încheierii din 7 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Admite în principiu recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Stabilește termen pentru soluționarea recursului la data de 23 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2020.