ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2445/2014

Ședința publică din data de 26 septembrie 2014

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2013, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la acordarea premiului anual aferent anului 2010 cunoscut sub denumirea de "al treisprezecelea salariu", reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, obligarea Tribunalului Dâmbovița la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea Ministerului Finanțelor să asigure Ministerului Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1220 din 2 iulie 2013, a declinat competența în favoarea Tribunalului Argeș.

S-a reținut că, în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ.: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Tribunalul Argeș, prin sentința nr. 1234 din 19 iunie 2014 (pronunțată cu opinie separată), a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și că cererea este de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

S-a reținut că nu pot fi invocate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare și reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant.

În opinia separată s-a reținut că la edictarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., intenția legiuitorului a fost de a stabili o competență teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel din circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își desfășoară activitatea.

În acest sens, instanța la care reclamanta își desfășoară activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanțele din circumscripția sa) și nu "stricto sensu" ca instanță individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel).

Dispozițiile noului C. proc. civ. prevăd, la art. 127, o competență teritorială facultativă față de dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Caracterul facultativ este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit acestui text de lege, funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în cadrul instanțelor din circumscripția unei curți de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru considerentele ce succed;

Art. 127 C. proc. civ. statuează că: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Potrivit susținerilor intimatului Consiliul Superior al Magistraturii cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Dâmbovița, necontestate de reclamantă și reținute în sentința nr. 1220 din 2 iulie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, reclamanta este judecător la Judecătoriei Răcari.

Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competența instanței la care își desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

În consecință, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Dâmbovița, potrivit dispozițiilor art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 cu modificările ulterioare.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2014.