ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1346/2015

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la data de 23 iulie 20.14, P.C.L.,

A.F., G.L., C.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.F.P., Parchetul

de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

și M.F.P. să se dispună obligarea pârâților la plata diferenței de salariu

reprezentând premiul anual în salariul lunar, începând cu 01 ianuarie 20îl,

reactualizat în funcție de indicele inflației.

Prin încheierea din 11 martie 2015, Tribunalul Dâmbovița a

dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele

P.C.L., A.F. Ca urmare, s-a format Dosarul cu nr. 1371/120/2015 în care

instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale

invocate de Ministerul Public - Parchetui de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 406 din 12 martie 2015, Tribunalul

Dâmbovița, secția I civiliă, constatat necornpetența teritorială a instanței și

a declinat competența desoluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În motivare, s-a reținut că

s

dm înscrisurile

aflate la dosar.rezultă că reclamantele ocupă funcția de grefiere la Parchetui

de pe Judecătoria Pucioasa, și deci, au calitatea de reclamante într-o cerere

de competența instanței la care își desfășoară activitatea, respectiv

Tribunalul Dâmbovița, situație în care își găsesc aplicabilitate dispozițiile art.

127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Ca atare, competența teritorială privind soluționarea cauzei

aparține Tribunalului Argeș, ca instanță aflată în circumscripția curții de apel

învecinate celei în care se află Parchetul în cadrul căruia funcționează

reclamantele.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 131-132 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., instanța a constatat necornpetența teritorială

a Tribunalului Dâmbovița.

Prin sentința nr. 999 din 06 mai 2015, Tribunalul

Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția

necompetenței teritoriale și a deciinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dâmbovița.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să îl

soluționeze.

în motivare, s-a reținut că cererea despre care face

vorbire art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată

limitativ, în sensul în care dispozițiile amintite ar fi incidente numai în

situația în care reclamantele și-ar desfășura activitatea efectiv în cadrul

instanței competente să judece pricina, respectiv Tribunalul Dâmbovița. Or, din

înscrisurile aliate la dosarul cauzei, acestea au calitatea de greftere la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa.

Cu privire ia conflictul negativ de competenței Înalta Curte

reține următoarele:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător

are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței care își

desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de

același grad aflat și circumscripția oricăreia dintre Curtea de Apel învecinate

cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își

desfășoară activitatea."

Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă

reclamantul, având una din calitățile enumerattîn textul legal și care funcționează

în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din

instanțele de același grad din raza unei curți de apeî învecinate.

Noțiunea de "instanța la care își desfășoară

activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în

sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât

finalitatea acestei dispoziții este acela de a evita cazurile de bănuială

legitimă care duc ia formularea de cereri de strămutare.

Prin urmare, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles sa

reglementeze o astfel de situație a fosta aceea de a înlătura orice suspiciune

de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părților.

În speță, reclamantele au calitatea de grefiere la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Pucioasa, aflată în circumscripția teritorială a

Tribunalului Dâmbovița, competent teritorial și material în soluționarea

cauzelor având ca obiect drepturi bănești, cum este cazul în speță, conform art.

269 C. muncii.

Norma cuprinsă în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în

momentul edictării acestuia în sensul în care necompetența teritorială absolută

privește toate instanțele aflate în circumscripția curții de apel a instanței

sau parchetului la care reclamanții, în calitatea lor de magistrați sau

grefieri, își desfășoară activitatea.

Împrejurarea că reclamantele nu funcționează efectiv la

instanța competentă material și teritorial în judecarea pricinii, respectiv

Tribunalul Dâmbovița nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea

dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să

soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Argeș, în favoarea, căreia va fi

stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C

I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2015.