ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1346/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la data de 23 iulie 20.14, P.C.L., A.F., G.L., C.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.F.P., Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și M.F.P. să se dispună obligarea pârâților la plata diferenței de salariu reprezentând premiul anual în salariul lunar, începând cu 01 ianuarie 20îl, reactualizat în funcție de indicele inflației. Prin încheierea din 11 martie 2015, Tribunalul Dâmbovița a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele P.C.L., A.F. Ca urmare, s-a format Dosarul cu nr. 1371/120/2015 în care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale invocate de Ministerul Public - Parchetui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 406 din 12 martie 2015, Tribunalul Dâmbovița, secția I civiliă, constatat necornpetența teritorială a instanței și a declinat competența desoluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. În motivare, s-a reținut că s dm înscrisurile aflate la dosar.rezultă că reclamantele ocupă funcția de grefiere la Parchetui de pe Judecătoria Pucioasa, și deci, au calitatea de reclamante într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, respectiv Tribunalul Dâmbovița, situație în care își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Ca atare, competența teritorială privind soluționarea cauzei aparține Tribunalului Argeș, ca instanță aflată în circumscripția curții de apel învecinate celei în care se află Parchetul în cadrul căruia funcționează reclamantele.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 131-132 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanța a constatat necornpetența teritorială a Tribunalului Dâmbovița. Prin sentința nr. 999 din 06 mai 2015, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a deciinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să îl soluționeze. în motivare, s-a reținut că cererea despre care face vorbire art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată limitativ, în sensul în care dispozițiile amintite ar fi incidente numai în situația în care reclamantele și-ar desfășura activitatea efectiv în cadrul instanței competente să judece pricina, respectiv Tribunalul Dâmbovița.

Or, din înscrisurile aliate la dosarul cauzei, acestea au calitatea de greftere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa. Cu privire ia conflictul negativ de competenței Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat și circumscripția oricăreia dintre Curtea de Apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, având una din calitățile enumerattîn textul legal și care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apeî învecinate.

Noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este acela de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc ia formularea de cereri de strămutare. Prin urmare, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles sa reglementeze o astfel de situație a fosta aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părților. În speță, reclamantele au calitatea de grefiere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Dâmbovița, competent teritorial și material în soluționarea cauzelor având ca obiect drepturi bănești, cum este cazul în speță, conform art. 269 C. muncii.

Norma cuprinsă în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării acestuia în sensul în care necompetența teritorială absolută privește toate instanțele aflate în circumscripția curții de apel a instanței sau parchetului la care reclamanții, în calitatea lor de magistrați sau grefieri, își desfășoară activitatea. Împrejurarea că reclamantele nu funcționează efectiv la instanța competentă material și teritorial în judecarea pricinii, respectiv Tribunalul Dâmbovița nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Argeș, în favoarea, căreia va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2015.