ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1811/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1811/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, la data
12 decembrie 2014 sub nr. 5301/120/2014 reclamanții D.C., F.(B.)A.R., S.N.,
B.C.M., D.A., I.(B.)L.M., C.M., O.S., V.C.C., M.M., N.I. au solicitat, în
temeiul dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009, Constituției României,
art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, Directiva nr. 2000/78/CE, Legea nr. 47/1992 obligarea pârâților
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Ploiești la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea
premiului anual în salariul lunar, începând cu 01 ianuarie 2011 până la zi,
reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum
și la plata de daune interese moratorii, respectiv, dobânzi legale începând cu
data de 01 ianuarie 2011. iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie
obligat să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
Prin
Sentința nr. 461 din 26 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 5301/120/20!4
Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Argeș, reținând că, potrivit art. 127 alin. (1), (3) Noul C. proc.
civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența
instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele
judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile
de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripție își desfășoară
activitatea, dispoziții ce se aplică inclusiv procurorilor, asistenților
judiciari și grefierilor. Cum din preambulul acțiunii rezultă că reclamanții au
calitatea de grefieri și personal auxiliar ai Parchetului de pe lângă
Judecătoria Târgoviște, iar pârâții au invocat aceste dispoziții legale,
competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Argeș.
Prin
Sentința nr. 1586 din 24 iunie 2015 pronunțata în Dosar nr. 5301/120/2014
Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița,
a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile
art. 210 din Legea nr. 62/2011 conform cărora cererile referitoare la
soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a
cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În
speță, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex
în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște. S-a apreciat că în
cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 Noul C. proc. civ., întrucât
acestea reglementează expres doar situația în care cererea este de competența
instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul/grefierul care are
calitatea de reclamant, situație ce nu se regăsește în speță.
Înalta
Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la
art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru argumentele ce succed:
Dispozițiile
art. 127 Noul C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în
care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea
normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a
cauzei, din pricina calității părții.
Textul
de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și
grefierilor și vizează două situații, respectiv, când una din aceste persoane
are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță - și când
are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
În
cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una dintre
instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia
dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție
se află instanța la care își desfășoară activitatea".
Pentru
a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei
instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate,
este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent
judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece
litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste
instanțe.
Înalta
Curte constată însă că în cauză nu este îndeplinită această condiție, având în
vedere că, din relațiile aflate la dosar, rezultă că reclamanții nu
funcționează ca grefieri și personal auxiliar în raza teritorială a instanței
de la care a operat declinarea de competență, respectiv Tribunalul Dâmbovița,
ci în cadrul unei judecătorii aflate în circumscripția teritorială a acestei
instanțe (judecătoria Târgoviște). Prin urmare, instanța de la care a operat
declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceștia își
"desfășoară efectiv activitatea" potrivit dispozițiilor art. 127 Noul
C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de
competență dispusă de Tribunalul Dâmbovița în favoarea Tribunalului Argeș nu
este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea
litigiului.
Pentru
aceste considerente, competența de soluționare a cauzei se va stabili în
favoarea Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2015.
Procesat
de GGC - GV