ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1811/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, la data 12 decembrie 2014 sub nr. 5301/120/2014 reclamanții D.C., F.(B.)A.R., S.N., B.C.M., D.A., I.(B.)L.M., C.M., O.S., V.C.C., M.M., N.I.

au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009, Constituției României, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Directiva nr. 2000/78/CE, Legea nr. 47/1992 obligarea pârâților Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01 ianuarie 2011 până la zi, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata de daune interese moratorii, respectiv, dobânzi legale începând cu data de 01 ianuarie 2011. iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Prin Sentința nr. 461 din 26 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 5301/120/20!4 Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că, potrivit art. 127 alin. (1), (3) Noul C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea, dispoziții ce se aplică inclusiv procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Cum din preambulul acțiunii rezultă că reclamanții au calitatea de grefieri și personal auxiliar ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, iar pârâții au invocat aceste dispoziții legale, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Argeș.

Prin Sentința nr. 1586 din 24 iunie 2015 pronunțata în Dosar nr. 5301/120/2014 Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 conform cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În speță, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște.

S-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 Noul C. proc. civ., întrucât acestea reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul/grefierul care are calitatea de reclamant, situație ce nu se regăsește în speță. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru argumentele ce succed: Dispozițiile art. 127 Noul C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță - și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât). În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". Pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Înalta Curte constată însă că în cauză nu este îndeplinită această condiție, având în vedere că, din relațiile aflate la dosar, rezultă că reclamanții nu funcționează ca grefieri și personal auxiliar în raza teritorială a instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv Tribunalul Dâmbovița, ci în cadrul unei judecătorii aflate în circumscripția teritorială a acestei instanțe (judecătoria Târgoviște). Prin urmare, instanța de la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceștia își "desfășoară efectiv activitatea" potrivit dispozițiilor art. 127 Noul C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul Dâmbovița în favoarea Tribunalului Argeș nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2015. Procesat de GGC - GV