ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1297/2020

HOTĂRÂRE

08.07.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1297/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 8 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/21.06.2019, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului) și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, cât și pe viitor.

Prin sentința nr. 1519 din 1 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, fiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., motiv pentru Tribunalului Argeș este competent în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 105/2020 din 21 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanților, având calitatea de personal auxiliar de specialitate - specialiști IT, nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. referitoare la competența teritorială facultativă, aceste prevederi aplicându-se doar în cazul persoanelor ce dețin una din funcțiile expres și limitativ prevăzute de lege, și anume judecător, procuror, asistent judiciar, grefier.

Totodată, a reținut că prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii nu s-a statuat în sensul că noțiunea de "grefier" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. ar include întreaga categorie a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea (categorie din care fac parte și specialiștii IT).

Prin urmare, tribunalul a constatat că potrivit disp. art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competența teritorială de soluționare a prezentului conflict individual de muncă revine Tribunalului Dâmbovița, în circumscripția căruia reclamanții își au locurile de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 iunie 2020, sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Argeș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că, cele două instanțe - Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Argeș - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018), întrucât acțiunea a fost introdusă la 21 iunie 2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Prin decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23.07.2018 s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale; de asemenea, s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În acest sens sunt și considerentele deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoare activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță, iar "art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanții funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița (având calitatea de specialiști IT), care este organizat și exercită atribuții în circumscripția teritorială a Tribunalului Dâmbovița, instanța competentă să soluționeze fondul cererii. Prin urmare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița exercită atribuții în aceeași rază teritorială cu instanța la care litigiul pendinte urmează a fi soluționat în primă instanță.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Înalta Curte consideră că scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul (incluzând și personalul auxiliar de specialitate) să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Argeș, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Prahova, în a cărei circumscripție se află Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, instanța unde își desfășoară activitatea reclamanții.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Argeș.