ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2398/2019

Asupra conflictului de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 1 februarie 2019 sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C. D., E., F., G. H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., în calitate de judecători în cadrul Tribunalului Argeș și, respectiv II., JJ. LL. Vuța NN., în calitate de asistenți judiciari în cadrul aceleiași instanțe, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției și Tribunalul Argeș, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9 aprilie 2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1 decembrie 2015 și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, Ordonanța nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, legea 153/2017, art. 1.531, 1535 din C. civ., art. 166 Codul Muncii, Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nr. 36 din 4 iunie 2018 și nr. 56 din 17 septembrie 2018, Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

Prin sentința nr. 956 din 29 mai 2019 Tribunalul Dâmbovița, secția Civilă a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, invocate de acesta, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 9 aprilie 2015 - 1 februarie 2016 invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a constatat prescris dreptul material la acțiune în ceea ce privește sumele solicitate pentru această perioadă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., OO., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., Sporiș JJ., PP., NN., prin reprezentant R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Argeș, a obligat pârâții la recalcularea indemnizațiilor reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială (VRS) în cuantum de 484,18 RON, începând cu data de 1 februarie 2016, a obligat pârâții la plata către reclamanți, începând cu data de 1 februarie 2016 și pentru viitor, a diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 484,18 RON și venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plății efective.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut în esență că nivelul maxim de salarizare este: cel statuat prin hotărâri judecătorești, referitoare la valoarea de referință sectorială aferentă familiei ocupaționale "Justiție" cel aferent nivelului drepturilor salariale cuvenite în plată, iar nu cel privind încadrările salariale teoretice prevăzute prin legile-cadru de salarizare, a căror aplicare efectivă a fost și este suspendată sau eșalonată, neafectând perioada în litigiu; cel cuvenit de drept în plată, deci indiferent dacă, în fapt, respectivele hotărâri judecătorești au fost sau nu puse în plată.

În ceea ce privește petitul acțiunii referitor la actualizarea sumelor cu rata inflației, s-a apreciat că, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc o creanță, acestea sunt justificate și în concordanță cu prevederile art. 1535 C. civ. și art. 166 alin. (4) din Codul muncii.

Din coroborarea acestor norme legale, se deduce în mod clar că, în speță, dreptul reclamanților la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.

Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele-interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.

Așadar, instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la actualizarea sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzilor legale penalizatoare, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii), dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată putând fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii, repararea integrală a prejudiciului, în cazul neexecutării unei obligații de plată a salariului, presupunând atât actualizarea cu indicele de inflație a sumei datorate (acoperirea pierderii efective suferite de creditor), cât și plata dobânzii legale (beneficiul de care este lipsit salariatul).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Justiției.

Dosarul a fost înregistrat inițial la data de 30 iulie 2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești la completul LM 27A III care, prin încheierea de ședință din 11 octombrie 2019 a admis excepția necompetenței funcționale a acestui complet de judecată, declinând competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, competente să soluționeze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

Examinând excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut în ceea ce privește competența de soluționare a apelului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

În acest context, se reține că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019 a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate.

Așadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis Decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Având în vedere că sentința este executorie, Curtea a considerat că principalul efect al suspendării îl constituie faptul că în prezent dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Totodată, s-a reținut din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din ROI aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de colegiu.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii au fost trecuți (și) în secția I civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Această concluzie este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

În acest context s-a apreciat că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Dosarul a fost repartizat, la data de 15 octombrie 2019, completului 10ACiv, care, la termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței funcționale a completului de judecată.

Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența judecării cererii de apel formulată de apelantul-pârât Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 956 din 29 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în favoarea completului inițial investit și, constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor și, pe cale de consecință, completul inițial investit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Secțiile Civile ale Curții de Apel Ploiești s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 decembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiași curți de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul QQ., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie obligația reîncadrării și recalculării indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9 aprilie 2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1 decembrie 2015 și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care suntem îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport cu data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2019.

GGC - MM