ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2020

HOTĂRÂRE

16.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 16 septembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 19 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E. și F., angajați în cadrul Tribunalului Dâmbovița, reprezentați legal de A., au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI și TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, solicitând instanței recalcularea indemnizației lunare brute de încadrare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare stabilit prin Ordinele nr. 350 din 28 noiembrie 2016 și nr. 33 din 31 ianuarie 2017, precum și prin Ordinele nr. 34 din 31 ianuarie 2017 și nr. 256 din 28 septembrie 2017, toate emise de pârâtă (prin care s-a stabilit valoarea de referință sectorială, în continuare V.R.S., la 405 RON) a procentelor de 4% prevăzute de O.G. nr. 13/2008 și de 10% prevăzute de Legea nr. 293/2015, respectiv la V.R.S. în sumă de 405 RON+4%+10%, precum și la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă în raport cu data introducerii acțiunii, diferențiat până la 01 decembrie 2015 și după 01 decembrie 2015, dar și pentru viitor, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 118 din 11 februarie 2020, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut că, raportat la dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, acesta are obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Cele două reclamante sunt grefieri în cadrul Tribunalului Dâmbovița, sesizând chiar instanța în cadrul căreia își desfășoară activitatea cu soluționarea unui litigiu de muncă, fapt care atrage incidența dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 652 din 13 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Tribunalul a constatat că reclamanta A. are calitatea de aprod, B. are calitatea de aprod, C. are calitatea de aprod, D. are calitatea de agent procedural, E. are calitatea de agent procedural și F. are calitatea de șofer în cadrul Tribunalului Dâmbovița și că acțiunea are ca obiect stabilire și recalculare a salariului de încadrare.

Deși Tribunalul Dâmbovița a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., în raport de calitatea de grefieri a reclamanților, Tribunalul Vâlcea analizând competenta de soluționare a cauzei a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., raportat la funcțiile reclamanților (aprod, agent procedural și muncitor).

În cauză, reclamanții, personal conex în cadrul Tribunalului Dâmbovița, și-au exercitat dreptul de a sesiza instanța competentă teritorial să soluționeze litigiul, Tribunalul Dâmbovița, chiar dacă, aceasta din urmă, are și calitatea de pârât în cauză.

A reținut tribunalul că, potrivit art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul cererii introduse împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Potrivit instanței, caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege, și atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că parte pârâtă este chiar instanța competentă să îl judece.

A reținut, totodată, tribunalul că legiuitorul a reglementat art. 127 alin. (1) Cod de procedură în considerarea calității de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, ceea ce în speță nu este cazul, reclamanții având calitatea de personal conex.

În ceea ce privește aplicabilitatea art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., cu privire la calitatea de pârât a Tribunalului Dâmbovița, a reținut instanța că reclamanții și-au manifestat facultatea de a alege instanța competentă teritorial, în speță Tribunalul Dâmbovița.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 19 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E. și F., angajați în cadrul Tribunalului Dâmbovița, reprezentați legal de A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI și TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, au învestit instanța cu un litigiu de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Alineatul (2) al acestui text de lege prevede că "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în interpretare restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituție și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care vizează și instanța de judecată.

Prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18.12.2018 s-a introdus alin. (2

) la art. 127 din C. proc. civ., conform căruia dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

În cauză, competența teritorială se determină în raport de pârâții chemați în judecată.

Instanța competentă să judece cauza în apel se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională, prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 din C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.