ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 486/2020

HOTĂRÂRE

20.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 486/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.05.2018 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I Civilă sub nr. x/2019 reclamanții A., B., (alături de alți reclamanți față de care s-a dispus disjungerea soluționării cererilor), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiției la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acțiunii, diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1192/28.06.2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I Civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, în ceea ce privește capătul de cerere care are ca obiect plata drepturilor solicitate; a fost admisă excepția rămânerii fără obiect a acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiției, în ceea ce privește capătul de cerere care are ca obiect recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 (VRS 405 RON + 4% + 10%); s-a luat act că prin Decizia nr. 124/19.07.2018 a Președintelui Curții de Apel Pitești s-a recunoscut dreptul reclamanților la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, în intervalul 09.04.2015-30.11.2015, și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, în intervalul 01.12.2015-31.12.2017; s-a luat act că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției din 08.02.2019 s-a dispus eșalonarea plății sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul de justiție, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018, motiv pentru care, admite excepția prematurității capătului de cerere privind plata acestor drepturi; s-a luat act că sumele plătite în conformitate cu O.U.G. nr. 3/2019 se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică; a fost admisă în parte acțiunea exercitată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș; au fost obligați pârâții Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești să plătească în favoarea reclamanților dobânda legală penalizatoare, aferentă diferențelor dintre drepturile salariale recunoscute și cuvenite prin Decizia nr. 124/19.07.2018 a Președintelui Curții de Apel Pitești, și cele efectiv achitate, începând cu data de 18.05.2015 și până la data de 30.06.2018, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective, Ministerul Justiției fiind obligat să asigure fondurile necesare plății acestora.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, fiind repartizată aleatoriu completului LM 27A III.

La termenul de judecată din data de 20.11.2019, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a completului de judecată.

Prin încheierea de la 20.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă completul LM 27A III a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare a suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că pricina dedusă judecății are ca obiect un litigiu de muncă. În ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

Curtea a reținut că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.07.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019 a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale; a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmau a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

S-a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și a secției de contencios administrativ și fiscal, astfel cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Curtea a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că apelul a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., precizat.

Curtea a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și art. 19 din Regulamentul de Ordine Interioară, aprobat de către Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având numai posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de colegiu.

S-a arătat că acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Astfel învestit, cel de-al doilea complet din cadrul secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, prin încheierea de la 15.01.2020, pronunțată în același dosar, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat de drept judecarea cererii și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri cel de-al doilea complet a considerat că hotărârile de colegiu suspendate se bucură în continuare de prezumția de legalitate, că suspendarea produce efecte numai pentru viitor, cauza fiind repartizată completului inițial anterior pronunțării de către Tribunalul Argeș a sentinței nr. 554/21.08.2019.

Instanța a mai avut în vedere și faptul că în cauza pendinte completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe în faza de regularizare a cererii și nu a constatat nicio situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și nr. 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanții A., B., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș la recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiției la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acțiunii, diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport cu data sesizării instanței, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că instanța competentă funcțional este completul inițial învestit al secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, respectiv completul LM 27 A III.