ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 258/2020

HOTĂRÂRE

31.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 258/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/15.01.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, reîncadrarea sa și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5 % conform O.G. nr. 13/2008) începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1 decembrie 2015 și repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 652 din data de 11 aprilie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI, invocată de acesta și a constatat că pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI este decăzut din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului la acțiune.

A admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI și a obligat pârâții la recalcularea indemnizațiilor reclamantului prin raportare la o valoare de referință sectorială (VRS) în cuantum de 440,16 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 și raportat la VRS 484,18 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015.

A obligat pârâții la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit celor de mai sus, începând cu 9 aprilie 2015, diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, diferențe în valoare actualizată cu indicele de inflație și daune moratorii constând în dobânda legală, până la data plății efective.

II. Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI, în termenul legal reglementat de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la data de 3 iulie 2019, la aceeași dată fiind repartizat aleatoriu completului LM 20 A II.

Prin încheierea din data de 8 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența funcțională de soluționare a apelurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 652 din data de 11 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamantul A. și pârâta CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003, acțiunea are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui competență de soluționare în primă instanță este reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, urmând a fi soluționat de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituie la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

De asemenea, Curtea a reținut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, prin această hotărâre fiind atribuită competența funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, executorie, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Instanța a considerat lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar-, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., precizat.

A apreciat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, a considerat că doar Colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor, iar nu președintele instanței.

S-a apreciat că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, a constatat că acestea sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

În opinia instanței, concluzia ultimă este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din data de 22 august 2019, completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

În concluzie, Curtea a apreciat că excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, este întemeiată, astfel că a admis-o și a declinat competența soluționării apelului în favoarea completelor specializate ale secției I Civile rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019 și nr. 9/2019.

III. Cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind trimisă spre soluționare completului 19 A civ din cadrul secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, primind termen de judecată la data de 12 noiembrie 2019.

Prin încheierea pronunțată la data de 12 noiembrie 2019, în același dosar, completul 19 A civ din cadrul secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a completului de judecată și, la rândul său, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.

A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că sentința nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu este executorie, în speță punându-se problema efectelor acestei sentințe.

Arătând că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, Curtea a notat faptul că actele administrative menționate mai sus și ale căror efecte juridice au fost suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

A reținut că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, or, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

A precizat faptul că potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197 din C. proc. civ., iar în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

Întrucât, în cauza pendinte, completul inițial investit a procedat la o asemenea verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, a apreciat că acest complet a realizat, astfel, acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din data de 22 mai 2019 și nr. 12 din data de 20 iunie 2019, acte ce nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, a constatat că va rămâne competent să soluționeze cauza completul inițial investit, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

IV. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții din cadrul Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea de obligare a lui pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI la reîncadrarea reclamantului și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5 % conform O.G. nr. 13/2008) începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1 decembrie 2015, cu repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.