ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 168/2020

Deliberând, asupra conflictului de competență de față;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, la data de 22.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești, a solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015; obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățit și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 1074/19.06.2019, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 09.04.2015-21.04.2016, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., a obligat pârâții la recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine reclamantului, prin includerea procentului de 8,5% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4%+4,5%+10%, rezultând astfel VRS de 484,18 RON și la plata către reclamant, începând cu data de 22.04.2016 și pentru viitor a diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 484,18 RON și venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate.

Dosarul a fost înregistrat inițial la data de 17.07.2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești la completul LM 25 A III care, prin încheierea de ședință din data de 05.11.2019, a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, competentă să soluționeze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie obligarea pârâților de a dispune reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015, precum și la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățit și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Astfel că, potrivit dispozițiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003 act., acesta constituie un litigiu de muncă, de competența de soluționare în primă instanță reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

De asemenea, Curtea a reținut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

Așadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale (în esență ca urmare a faptului că prin intermediul lor judecătorii Secțiilor a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal au fost mutați în cadrul unei noi secții, fără să fie consultați sau să li se solicite acordul, aspect de natură a afecta principiile inamovibilității și specializării judecătorului), o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Potrivit art. 14 alin. (7) din legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea duratei de suspendării.

Curtea a subliniat că, raportat la dispozițiile art. 482, cu referire la art. 131 C. proc. civ., la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorii trebuie să își verifice competența.

Ca urmare, Curtea a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131, precizat.

Apoi, Curtea a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că în prezent dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componentă deja stabilită de colegiu.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiți au fost trecuți (și) în secția I civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

De altfel, concluzia ultimă este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Altfel spus, apare ca fiind și logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Curtea a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 conform cărora suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea duratei suspendării.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că, potrivit art. 6 CEDO, "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Astfel, pentru a fi respectat art. 6 CEDO, este necesar ca litigiul să fie judecat de un complet specializat în litigii de muncă.

Urmare a acestei soluții, dosarul a fost repartizat, la data de 13.11.2019, completului 6A Civ, care, la termenul de judecată din data de 11.12.2019, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței funcționale a completului de judecată.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția necompetenței funcționale a completului invocată din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

Curtea a notat și faptul că actele administrative menționate mai sus și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019, or, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanța legal investită inițial ar trebui să se dezînvestească (în speța de față pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative) ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanței - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârșite anterior n-ar fi desființate prin efectul noii situații juridice, ci menținute.

Este de precizat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (1) și (2) noul C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 iar în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

În cauza pendinte completul inițial investit a procedat la o asemenea verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, completul inițial investit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

Pentru aceste considerente, curtea, văzând și dispozițiile art. 132 C. proc. civ., a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial investit.

În baza art. 133-136 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispuns suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte constată că s-a solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial învestit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - completul inițial învestit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.