ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2439/2020

HOTĂRÂRE

25.11.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2439/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, la data de 26.11.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., judecător la Tribunalul Vâlcea, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la locul de muncă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești a solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015 și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățite și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 210 din 25 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect "litigiu de muncă", acțiune formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivarea sentinței s-a reținut că Tribunalul Dâmbovița este învestit cu soluționarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicția muncii față de dispozițiile art. 266 din Codul muncii conform cărora "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Tribunalul a mai reținut că și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevăd că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Totodată, conform art. 129 din C. proc. civ., necompetența este de ordine publică in cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Tribunalul a reținut că reclamantul A. are funcția de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea și că a ocupat această funcție și în cadrul Tribunalului Dâmbovița, care are totodată și calitatea de pârât în cauză.

Conform prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Aceste prevederi legale se aplică, potrivit alin. (2)

din cod și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât.

Cum în speță, calitatea de pârât o are Tribunalul Dâmbovița, această instanță nu poate soluționa cauza de față, în care este parte, așa cum se arată în prevederile legale de mai sus, motiv pentru care se va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 07.05.2020, iar la primul termen de judecată, din data de 24.09.2020, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov.

Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 724/MAS din 2 octombrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu; a declinat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă competența de soluționare a cauzei; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a dispus suspendarea soluționării acțiunii și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În susținerea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în prezenta cauză competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Tribunalului Dâmbovița ca instanță în mod legal sesizată de către reclamantul A. în baza dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)

C. proc. civ., raportat la art. 130 alin. (3) C. proc. civ., prin alegerea făcută de către reclamant, Tribunalul Dâmbovița devenind exclusiv competent în soluționarea cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 26 noiembrie 2019, ulterior modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în cauză rezultând că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în formă modificată.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ.:

"1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În raport de calitatea reclamantului de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea, se pune în discuție incidența alin. (1) al textului de lege aplicabile în cazul în care un judecător are calitatea de reclamant.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate instanța reține că reclamantul putea sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Dâmbovița.

Având în vedere că art. 127 alin. (2) și (2)

C. proc. civ. vizează atât judecătorul, cât și instanța de judecată, calitatea de parte în proces a Tribunalului Dâmbovița determină incidența acestor dispoziții legale, care reglementează competența teritorială facultativă.

Prin urmare, reclamantul a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2)

al aceluiași text de lege care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale îi permite așadar reclamantului să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opțiunii.

Așadar, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv, părții reclamante, iar nu și părții pârâte sau instanței din oficiu care, prin urmare, nu poate reclama pe calea excepției de necompetență opțiunea procesuală manifestată de partea reclamantă (eventuala schimbare a competenței s-ar putea obține pe calea unui alt mecanism, și anume, cererea de strămutare).

În cauză, reclamantul în raport de dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. a ales Tribunalul Dâmbovița, întrucât avea posibilitatea să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Tribunalul Dâmbovița se află în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată cu Curtea de Apel Pitești în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea reclamantul, având calitatea de judecător la Tribunalul Vâlcea.

Prin urmare, sesizarea Tribunalului Dâmbovița s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)

C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)

, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.