ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 84/2020

HOTĂRÂRE

17.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 84/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă sub număr de dosar x/2019 - disjuns din dosarul nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiției la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acțiunii, diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente,de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Prin sentința nr. 1193 din 28 iunie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, în ceea ce privește capătul de cerere care are ca obiect plata drepturilor solicitate, a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiției, în ceea ce privește capătul de cerere care are ca obiect recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 (VRS 405 RON + 4% + 10%), a luat act că prin Decizia nr. 124/19.07.2018 a Președintelui Curții de Apel Pitești s-a recunoscut dreptul reclamanților la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, în intervalul 09.04.2015-30.11.2015, și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, în intervalul 01.12.2015-31.12.2017, a luat act că prin Ordonanța de urgență nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției din 08.02.2019 s-a dispus eșalonarea plății sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul de justiție, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018, motiv pentru care, admite excepția prematurității capătului de cerere privind plata acestor drepturi, a luat act că sumele plătite în conformitate cu Ordonanța de urgență nr. 3/2019 se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică, a admis în parte acțiunea exercitată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., J., H., I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, a obligat pârâții Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești să plătească în favoarea reclamanților dobânda legală penalizatoare, aferentă diferențelor dintre drepturile salariale recunoscute și cuvenite prin Decizia nr. 124/19.07.2018 a Președintelui Curții de Apel Pitești, și cele efectiv achitate, începând cu data de 18.05.2015 și până la data de 30.06.2018, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective, Ministerul Justiției fiind obligat să asigure fondurile necesare plății acestora.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Justiției a declarat apel.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 31 A III, care, prin încheierea de ședință din 6 noiembrie 2019, a admis excepția necompetenței funcționale a acestui complet de judecată, declinând competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, rămasă competentă să soluționeze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

În motivarea acestei încheieri, s-a reținut că pricina dedusă judecății are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluționare în primă instanță este de competența completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor. În ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, instanța a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

S-a arătat, în esență, că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de completuri specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.

Instanța a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2019.

Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu. Urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor completuri existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu mai sus menționate.

Analizând efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019, instanța a apreciat că momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., respectiv la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere.

De asemenea, s-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că la momentul analizei dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai puteau produce efecte juridice, respectiv nu mai puteau fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Instanța a mai subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completurilor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completurilor specializate în cadrul unei secții, cu o componentă deja stabilită de colegiu. Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completurile nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare completului 12A CIV.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019 pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale procesuale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat ivit conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, completul ulterior învestit a apreciat că excepția de necompetență materială funcțională, care a fost invocată din oficiu și admisă de completul inițial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv și nu putea să conducă la declinarea competenței în favoarea altor completuri specializate.

S-a reținut că potrivit art. 200 alin. (2) C. proc. civ., care, în temeiul art. 482 C. proc. civ., se aplică prin asemănare și în apel:

"în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare. În temeiul textului citat, la primirea dosarului repartizat aleatoriu, judecătorul va verifica, din punctul de vedere al specializării, dacă cererea este de competența completului sau a secției căreia i-a fost repartizată spre soluționare. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194-197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ.

Din actele dosarului, rezultă că acest complet căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea a procedat la regularizarea cererii de apel și apoi a procedat la invocarea excepției de necompetență materială, în ședință publică, după citarea părților, cu eludarea prevederilor anterior redate.

S-a subliniat faptul că această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluționare unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, înființat prin decizia nr. 47/2019 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, în virtutea prerogativelor consacrate de art. 7 lit. f) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, act administrativ, cu privire la care nu a fost formulată cerere de suspendare, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2019, dispunându-se doar suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 (prin care s-a aprobat propunerea președintelui secției I civile de a se repartiza cauzele având ca obiect litigii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței), și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu (prin care s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civile și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019).

Actul administrativ prin care au fost înființate completurile respective este decizia nr. 47/2019 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumția de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.

Contrar celor reținute de completul LM31AIII, completul A 12A CIV a apreciat ca fiind relevantă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la data de 21.08.2019, la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii învestiți au efectuat procedura de regularizare în dosar - momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 200 alin. (2).

În ceea ce privește efectele sentinței civile nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, nr. 12/20.06.2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21.08.2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate. Prin urmare, în temeiul sentinței civile nr. 554/21.08.2019 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019, pe completurile respective nu se mai repartizează cauze, începând cu data de 21.08.2019, însă dosarele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri competente să soluționeze în această materie.

S-a arătat că a interpreta în alt mod echivalează cu acordarea unui efect retroactiv suspendării.

În acest context și având în vedere faptul că aprecierea asupra competenței materiale procesuale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 20.08.2019, moment care se situează anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, completul ulterior învestit a apreciat că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul de față, A12 CIV.

Mai mult decât atât, s-a reținut că actul administrativ prin care acestea au fost înființate nu a fost nici anulat, nici suspendat.

În ceea ce privește referirea la faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate, s-a reținut că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet, acesta fiind doar blocat de la repartizare, începând cu data de 22.08.2019, fără a-i fi afectată competența raportat la dosarele înregistrate anterior acestei date.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 9 decembrie 2019, sub același număr de dosar.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin acțiunea promovată, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea indemnizației lunare prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiției la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acțiunii, diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente,de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.