ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 680/2020

HOTĂRÂRE

19.03.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 680/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. x/22.01.2019 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK.; personal auxiliar și conex în cadrul Tribunalului Călărași, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași, au solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON, obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1046 din12.06.2019 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 09.04.2015 - 18.01.2016 și constată prescrisă cererea privind sumele solicitate aferente acestei perioade, a admis în parte cererea formulată de reclamanți, a obligat pârâții la recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine reclamanților, prin includerea procentului de 8,5% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4%+4,5%+10%, rezultând astfel VRS de 484,18 RON, precum și la plata către reclamanți, începând cu data de 18.01.2016 și pentru viitor a diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 484,18 RON și venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 07.08.2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 34 A III.

La termenul de judecată din data de 30.10.2019 instanța, având în vedere faptul că prin sentința nr. 554/21.08.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Argeș a suspendat executarea articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, hotărârea fiind executorie, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a acestui complet și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin încheierea din data de 30.10.2019, intanța a admis excepția de necompetență materială funcțională a prezentului complet de judecată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20.06.2019.

În argumentarea acestei soluții, completul inițial învestit cu soluționarea cauzei, a reținut, în esență, că prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă .

Totodată, s-a reținut că prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

Astfel, prezentul complet este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract .

S-a reținut că dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

Așadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluționarea unei cauze, este obligat să își examineze propria competență și să acționeze în consecință.

Pentru toate considerentele învederate și potrivit dispozițiilor legale deja expuse, Curtea a considerat că excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, este întemeiată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I Civilă - completul 10 ACIV la data de 08.11.2019.

Prin încheierea de la 14 ianuarie 2020, pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepția de necompetență materială procesuală și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că din actele dosarului, rezultă că acest complet căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea a procedat la regularizarea cererii de apel și apoi a procedat la invocarea excepției de necompetență materială, în ședință publică, după citarea părților, cu eludarea prevederilor anterior redate.

S-a subliniat faptul că această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluționare unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, înființat prin decizia nr. 47/2019 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, în virtutea prerogativelor consacrate de art. 7 lit. f) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, act administrativ, cu privire la care nu a fost formulată cerere de suspendare, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019 dispunându-se doar suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 (prin care s-a aprobat propunerea președintelui secției I civile de a se repartiza cauzele având ca obiect litigii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței), și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu (prin care s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civile și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019). Actul administrativ prin care au fost înființate completurile respective este decizia nr. 47/2019 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumția de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.

Totodată, s-a reținut că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la data de 23.07.2019, la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar - momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 200 alin. (2).

În acest context s-a avut în vedere faptul că aprecierea asupra competenței materiale procesuale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 07.08.2019, moment care se situează anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă și s-a considerat că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul de față, 10Aciv.

În ceea ce privește efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019 în prezenta cauză, instanța a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competența materială procesuală și funcțională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, și poate fi analizată de instanța de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată își verifică competența la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. și constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competența reglementată de dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței.

În cauza de față, completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe și nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 07.08.2019 și repartizată aleatoriu completului LM 34 A III, în temeiul art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019.

Sentința nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunțată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 34 A III au fost suspendate, și nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 nu își produce efectele și pentru trecut.

În ceea ce privește argumentul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înființate au fost blocate de la repartizare, Curtea reține că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție și nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia președintelui de secție, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă complet LM 34 A III inițial învestit, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.