ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 111/2020

HOTĂRÂRE

21.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 111/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 04 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să plătească reclamantelor salariile de încadrare și celelalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008), începând cu 09 aprilie 2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01 decembrie 2015 și repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv, obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățite și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acestor drepturi salariale.

Prin sentința nr. 980 din 05 iunie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins capetele de acțiune vizând plata drepturilor salariale și repararea prejudiciului rezultat din neacordarea drepturilor salariale pretinse, formulate împotriva P.C.A.B., M.F.P. și P.Î.C.C.J. ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea în privința pretențiilor formulate pentru perioada anterioară datei de 29 noiembrie 2015 ca fiind prescrisă, a admis în parte acțiunea formulată de părțile reclamante în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească părților reclamante diferențele salariale dintre sumele efectiv încasate cu titlu de drepturi salariale de către aceștia și cele calculate potrivit unei valori de referință sectorială de 440,16 începând cu 29.11.2015 și respectiv de 484,18 RON începând cu 01.12.2015, sumele datorate urmând a fi actualizate cu rata inflației și însoțite de penalitățile legale de întârziere aferente, începând cu scadența fiecărui drept salarial și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamante.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 24 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 27 A III, care, prin încheierea din 11 octombrie 2019, a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cererii de apel formulată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare a suspendării executării Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că pricina dedusă judecății are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluționare în primă instanță este de competența completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, instanța a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

S-a reținut, în esență, că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de completuri specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile completuri specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate.

Instanța a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Întrucât sentința menționată este executorie, completul inițial învestit cu soluționarea apelului formulat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a ridicat problema efectelor acesteia în prezenta cauză, considerând că principalul efect al suspendării îl constituie faptul că dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

S-a reținut că, raportat la dispozițiile art. 482, cu referire la art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorii trebuie să își verifice competența, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere, astfel încât, judecătorii învestiți au efectuat procedura de regularizare în dosar, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel prevăzut expres de legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ.

Totodată, Curtea subliniază că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, reiese că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completurilor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completurilor specializate în cadrul unei secții, cu o componentă deja stabilită de colegiu, or, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completurile nou înființate prin aceste hotărâri de colegiu în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Așadar, dat fiind faptul că, prin hotărârile contestate, anumiți judecători au fost trecuți (și) în secția I Civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă, respectivele completuri sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Prin urmare, ca o consecință a suspendării judecătorești mai sus expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor completuri existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu mai sus menționate.

Așadar, în opinia primei instanțe, apare ca fiind logică împrejurarea că, de vreme ce, în prezent, completurilor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu.

Pentru considerentele mai sus redate, Curtea a admis excepția de necompetență funcțională invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea completurilor specializate ale secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019 pronunțată în același dosar, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza a admis, la rândul său, excepția de necompetență funcțională invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.

A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru emiterea unui regulator de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a analizat problema efectelor sentinței nr. 554 din 21 august 2019 prin care a fost suspendată executarea articolului II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, în prezenta cauză, apreciind că, suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, actele administrative menționate mai sus, deși suspendate, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial învestit anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

În ipoteza în care instanța legal învestită inițial ar trebui să se dezînvestească, în speța de față, ca urmare a suspendării efectelor unor acte administrative, aceasta ar însemna o revenire asupra efectelor unui fapt trecut, actul de învestire a instanței, chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârșite anterior nu ar fi desființate prin efectul noii situații juridice, ci, menținute.

S-a mai reținut și incidența art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ., potrivit căruia, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, iar, în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

În cauza pendinte, completul inițial învestit a procedat la o asemenea verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind, astfel, acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, instanța de conflict apreciază că, în cauza de față, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, sens în care a admis necompetența funcțională invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit, dispunând, totodată, suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competența materială procesuală și funcțională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, și poate fi analizată de instanța de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.

În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată își verifică competența la primirea dosarului repartizat aleatoriu.

Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. și constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competența reglementată de dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței.

În cauza de față, completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe și nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 24 iulie 2019 și repartizată aleatoriu completului LM 27A III, în temeiul art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019.

Sentința nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunțată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 27A III au fost suspendate, și nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 nu își produce efectele și pentru trecut.

În ceea ce privește argumentul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înființate au fost blocate de la repartizare, Curtea reține că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 și 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție și nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia președintelui de secție, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă complet LM 27A III, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.