ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Argeș la data de 15 noiembrie 2013, reclamanții V.C., T.F., D.E.,
B. (C.) N., G.P., S.F., S. (D.) D., P.M., F.M.M., S.G., B.I., S.I., V.C.,
S.I.L., N.C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de
Apel Pitești, Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin
sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata premiului anual
aferent anului 2010, respectiv al 13-lea salariu, reactualizat în funcție de
indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor
corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin Sentința civilă
nr. 1765 din 14 octombrie 2014, dată cu majoritate, Tribunalul Argeș a admis
excepția necompetenței teritoriale a instanței și competența de soluționare a
cauzei a fost declinată la Tribunalul Dâmbovița.
Pentru a pronunța
această sentință, Tribunalul Argeș a reținut că, în raport de dispozițiile art.
127 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "dacă un judecător are
calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își
desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de
același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel,
învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care
își desfășoară activitatea."
Potrivit alin. (3) al
art. 127 C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod
corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Reclamanții în cauză
au calitatea de magistrați și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei
Topoloveni, unde își desfășoară activitatea, instanță aflată în circumscripția
Curții de Apel Pitești.
Față de prevederile
art. 127 C. proc. civ. rezultă, fără putere de tăgadă, că intenția
legiuitorului a fost în a stabili o competență teritorială, în astfel de
cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel din
circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își
desfășoară activitatea.
În acest sens,
instanța la care reclamantul, care îndeplinește condițiile acestei prevederi
legale, își desfășoară activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ.
în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanțele din circumscripția
sa) și nu "stricto sensu" de instanță individual determinată
(judecătorie, tribunal, curte de apel).
Dispozițiile Noului
C. proc. civ. prevăd, prin art. 127, o competență teritorială facultativă în a
alege instanța învecinată Curții de Apel în care reclamanții își desfășoară
activitatea, față de dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă
instituite de art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011,
legea dialogului social, în raport de care competența teritorială este
imperativă.
Caracterul facultativ
este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit textului de lege
invocat, funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în
cadrul instanțelor din circumscripția unei curți de apel.
Mai mult decât atât,
potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care
părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat,
din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este
competentă general, material și teritorial să judece pricina, în raport de
toate prevederile legale în vigoare.
În opinia separată
s-a reținut că la edictarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., intenția
legiuitorului a fost de a stabili o competență teritorială, în astfel de
cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel din
circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își
desfășoară activitatea.
În acest sens,
instanța la care reclamanta își desfășoară activitatea, este reglementată în
art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate
instanțele din circumscripția sa) și nu "stricto sensu" ca instanță
individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel).
Dispozițiile Noului
C. proc. civ. prevăd, la art. 127, o competență teritorială facultativă față de
dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269
alin. (2) din C. muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Caracterul facultativ
este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit acestui text de lege,
funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în cadrul
instanțelor din circumscripția unei curți de apel.
Astfel învestit,
Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 1561 din 11
decembrie 2014, în majoritate, a admis excepția de necompetență teritorială
invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Argeș.
Constatând ivit
conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus
înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a
soluționa conflictul.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente:
Art. 129 alin. (2)
pct. 3 C. proc. civ. stabilește că este de ordine publică necompetența în cazul
încălcării competenței teritoriale exclusive, când "procesul este de
competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."
Potrivit art. 130 C. proc. civ. invocarea excepției de necompetență teritorială
de ordine publică se poate face de părți ori de judecător la primul termen de
judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Prin cererea adresată
instanței reclamanții - ce dețin funcții de judecător, respectiv grefieri și
personal auxiliar la Judecătoria Topoloveni - au sesizat instanța cu cerere
pentru plata premiului anual aferent anului 2010, intitulat "al 13-lea
salariu".
În judecarea
conflictelor de muncă, dispozițiile art. 210 din Legea dialogului social nr.
62/2011 stabilește o competență teritorială exclusivă, arătând că judecarea
acestor cauze este de competența tribunalului în a cărei circumscripție
reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă: "Cererile referitoare
la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în
a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
În raport de situația
de fapt și de drept mai sus expusă, având în vedere și dispozițiile art. 208
din Legea nr. 62/2011 care arată că, în primă instanță, conflictele individuale
de muncă se soluționează de tribunal, în cauză se reține competența de
soluționare a Tribunalului Argeș, instanță competentă atât din punct de vedere
material cât și teritorial, toți reclamanții avându-și stabilit domiciliul în
circumscripția acestei instanțe.
Referitor la prevederile
art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. potrivit cărora: "(1) Dacă un
judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la
care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești
de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel
învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care
își desfășoară activitatea. (…)
(3) Dispozițiile
alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților
judiciari și grefierilor.", se apreciază că acestea nu își găsesc
aplicarea în speță.
Alin. (1) din art.
127 C. proc. civ. la care și alin. (3) face referire cuprinde precizarea că
judecătorul sau grefierul "are calitatea de reclamant într-o cerere de
competența instanței la care își desfășoară activitatea", situația în care
ne puteam afla numai dacă reclamanții funcționau în calitate de judecători sau
grefieri la Tribunalul Argeș, instanța competentă în soluționarea cauzei. Ori,
în speță, toți reclamanții au funcție de judecători sau grefieri la o altă
instanță (în primul rând, necompetentă material), respectiv Judecătoria
Topoloveni.
Pentru considerentele
ce preced, aplicând dispozițiile art. 132 C. proc. civ., instanța apreciază că
se impune admiterea excepției de necompetență teritorială și declinarea
competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Învestită cu
soluționarea conflictului negativ de competență la 13 ianuarie 2015, Înalta
Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine
Tribunalului Argeș pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea
înregistrată la Tribunalul Argeș la 15 noiembrie 2013, reclamanții au învestit
instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența
tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul
de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Reclamanții își
desfășoară activitatea la Judecătoria Topoloveni și nu la Tribunalul Argeș,
astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții
speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în
care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea
magistratul ce are calitatea de reclamant.
Art. 127 C. proc.
civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care
judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de
reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la
care acesta își desfășoară activitatea.
Sintagma folosită de
legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competența instanței la care își
desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curtea
de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul
reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta
funcționează efectiv.
În speță, având în
vedere că reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Topoloveni și
nu la Tribunalul Argeș, nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ.,
astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Argeș, ca
instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales
și locul de muncă reclamanții.
Pentru toate aceste
considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în
favoarea Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - AS