ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 15 noiembrie 2013, reclamanții V.C., T.F., D.E., B. (C.) N., G.P., S.F., S. (D.) D., P.M., F.M.M., S.G., B.I., S.I., V.C., S.I.L., N.C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata premiului anual aferent anului 2010, respectiv al 13-lea salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă. Prin Sentința civilă nr. 1765 din 14 octombrie 2014, dată cu majoritate, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și competența de soluționare a cauzei a fost declinată la Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Argeș a reținut că, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Potrivit alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Reclamanții în cauză au calitatea de magistrați și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Topoloveni, unde își desfășoară activitatea, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești.

Față de prevederile art. 127 C. proc. civ. rezultă, fără putere de tăgadă, că intenția legiuitorului a fost în a stabili o competență teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel din circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își desfășoară activitatea. În acest sens, instanța la care reclamantul, care îndeplinește condițiile acestei prevederi legale, își desfășoară activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanțele din circumscripția sa) și nu "stricto sensu" de instanță individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel). Dispozițiile Noului C. proc.

civ. prevăd, prin art. 127, o competență teritorială facultativă în a alege instanța învecinată Curții de Apel în care reclamanții își desfășoară activitatea, față de dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, legea dialogului social, în raport de care competența teritorială este imperativă. Caracterul facultativ este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit textului de lege invocat, funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în cadrul instanțelor din circumscripția unei curți de apel. Mai mult decât atât, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în raport de toate prevederile legale în vigoare.

În opinia separată s-a reținut că la edictarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., intenția legiuitorului a fost de a stabili o competență teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel din circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își desfășoară activitatea. În acest sens, instanța la care reclamanta își desfășoară activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanțele din circumscripția sa) și nu "stricto sensu" ca instanță individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel). Dispozițiile Noului C. proc. civ. prevăd, la art. 127, o competență teritorială facultativă față de dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) din C. muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Caracterul facultativ este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit acestui text de lege, funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în cadrul instanțelor din circumscripția unei curți de apel. Astfel învestit, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 1561 din 11 decembrie 2014, în majoritate, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente: Art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc.

civ. stabilește că este de ordine publică necompetența în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când "procesul este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura." Potrivit art. 130 C. proc. civ. invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică se poate face de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin cererea adresată instanței reclamanții - ce dețin funcții de judecător, respectiv grefieri și personal auxiliar la Judecătoria Topoloveni - au sesizat instanța cu cerere pentru plata premiului anual aferent anului 2010, intitulat "al 13-lea salariu". În judecarea conflictelor de muncă, dispozițiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 stabilește o competență teritorială exclusivă, arătând că judecarea acestor cauze este de competența tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă: "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." În raport de situația de fapt și de drept mai sus expusă, având în vedere și dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 care arată că, în primă instanță, conflictele individuale de muncă se soluționează de tribunal, în cauză se reține competența de soluționare a Tribunalului Argeș, instanță competentă atât din punct de vedere material cât și teritorial, toți reclamanții avându-și stabilit domiciliul în circumscripția acestei instanțe.

Referitor la prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. potrivit cărora: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (…) (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.", se apreciază că acestea nu își găsesc aplicarea în speță. Alin. (1) din art. 127 C. proc. civ.

la care și alin. (3) face referire cuprinde precizarea că judecătorul sau grefierul "are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea", situația în care ne puteam afla numai dacă reclamanții funcționau în calitate de judecători sau grefieri la Tribunalul Argeș, instanța competentă în soluționarea cauzei. Ori, în speță, toți reclamanții au funcție de judecători sau grefieri la o altă instanță (în primul rând, necompetentă material), respectiv Judecătoria Topoloveni. Pentru considerentele ce preced, aplicând dispozițiile art. 132 C. proc. civ., instanța apreciază că se impune admiterea excepției de necompetență teritorială și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență la 13 ianuarie 2015, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Argeș pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș la 15 noiembrie 2013, reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011. Reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Topoloveni și nu la Tribunalul Argeș, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea. Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competența instanței la care își desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curtea de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv. În speță, având în vedere că reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Topoloveni și nu la Tribunalul Argeș, nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc.

civ., astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Argeș, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales și locul de muncă reclamanții. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015. Procesat de GGC - AS