ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2015

HOTĂRÂRE
29.01.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș la data de 15 noiembrie 2013, reclamanții V.C., T.F., D.E.,

S.I.L., N.C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de

Apel Pitești, Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin

sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata premiului anual

aferent anului 2010, respectiv al 13-lea salariu, reactualizat în funcție de

indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în carnetele de muncă.

Prin Sentința civilă

nr. 1765 din 14 octombrie 2014, dată cu majoritate, Tribunalul Argeș a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței și competența de soluționare a

cauzei a fost declinată la Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Argeș a reținut că, în raport de dispozițiile art.

127 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "dacă un judecător are

calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își

desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de

același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel,

învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care

își desfășoară activitatea."

Potrivit alin. (3) al

art. 127 C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod

corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Reclamanții în cauză

au calitatea de magistrați și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei

Topoloveni, unde își desfășoară activitatea, instanță aflată în circumscripția

Curții de Apel Pitești.

Față de prevederile

art. 127 C. proc. civ. rezultă, fără putere de tăgadă, că intenția

legiuitorului a fost în a stabili o competență teritorială, în astfel de

cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel din

circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își

desfășoară activitatea.

În acest sens,

instanța la care reclamantul, care îndeplinește condițiile acestei prevederi

legale, își desfășoară activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ.

în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanțele din circumscripția

sa) și nu "stricto sensu" de instanță individual determinată

(judecătorie, tribunal, curte de apel).

Dispozițiile Noului

alege instanța învecinată Curții de Apel în care reclamanții își desfășoară

activitatea, față de dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă

instituite de art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011,

legea dialogului social, în raport de care competența teritorială este

imperativă.

Caracterul facultativ

este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit textului de lege

invocat, funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în

cadrul instanțelor din circumscripția unei curți de apel.

Mai mult decât atât,

potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care

părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat,

din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este

competentă general, material și teritorial să judece pricina, în raport de

toate prevederile legale în vigoare.

În opinia separată

s-a reținut că la edictarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., intenția

legiuitorului a fost de a stabili o competență teritorială, în astfel de

cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel din

circumscripția căreia reclamanții, în calitatea prevăzută de acest text, își

desfășoară activitatea.

În acest sens,

instanța la care reclamanta își desfășoară activitatea, este reglementată în

art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate

instanțele din circumscripția sa) și nu "stricto sensu" ca instanță

individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel).

Dispozițiile Noului

dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269

alin. (2) din C. muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Caracterul facultativ

este dat de calitatea reclamanților care ocupă, potrivit acestui text de lege,

funcțiile de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier în cadrul

instanțelor din circumscripția unei curți de apel.

Astfel învestit,

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 1561 din 11

decembrie 2014, în majoritate, a admis excepția de necompetență teritorială

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Argeș.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus

înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a

soluționa conflictul.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente:

Art. 129 alin. (2)

pct. 3 C. proc. civ. stabilește că este de ordine publică necompetența în cazul

încălcării competenței teritoriale exclusive, când "procesul este de

competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Potrivit art. 130 C. proc. civ. invocarea excepției de necompetență teritorială

de ordine publică se poate face de părți ori de judecător la primul termen de

judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin cererea adresată

instanței reclamanții - ce dețin funcții de judecător, respectiv grefieri și

personal auxiliar la Judecătoria Topoloveni - au sesizat instanța cu cerere

pentru plata premiului anual aferent anului 2010, intitulat "al 13-lea

salariu".

În judecarea

conflictelor de muncă, dispozițiile art. 210 din Legea dialogului social nr.

62/2011 stabilește o competență teritorială exclusivă, arătând că judecarea

acestor cauze este de competența tribunalului în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă: "Cererile referitoare

la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în

a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În raport de situația

de fapt și de drept mai sus expusă, având în vedere și dispozițiile art. 208

din Legea nr. 62/2011 care arată că, în primă instanță, conflictele individuale

de muncă se soluționează de tribunal, în cauză se reține competența de

soluționare a Tribunalului Argeș, instanță competentă atât din punct de vedere

material cât și teritorial, toți reclamanții avându-și stabilit domiciliul în

circumscripția acestei instanțe.

Referitor la prevederile

art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. potrivit cărora: "(1) Dacă un

judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la

care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești

de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel

învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care

își desfășoară activitatea. (…)

(3) Dispozițiile

alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților

judiciari și grefierilor.", se apreciază că acestea nu își găsesc

aplicarea în speță.

Alin. (1) din art.

127 C. proc. civ. la care și alin. (3) face referire cuprinde precizarea că

judecătorul sau grefierul "are calitatea de reclamant într-o cerere de

competența instanței la care își desfășoară activitatea", situația în care

ne puteam afla numai dacă reclamanții funcționau în calitate de judecători sau

grefieri la Tribunalul Argeș, instanța competentă în soluționarea cauzei. Ori,

în speță, toți reclamanții au funcție de judecători sau grefieri la o altă

instanță (în primul rând, necompetentă material), respectiv Judecătoria

Topoloveni.

Pentru considerentele

ce preced, aplicând dispozițiile art. 132 C. proc. civ., instanța apreciază că

se impune admiterea excepției de necompetență teritorială și declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență la 13 ianuarie 2015, Înalta

Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine

Tribunalului Argeș pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Argeș la 15 noiembrie 2013, reclamanții au învestit

instanța cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența

tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul

de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Reclamanții își

desfășoară activitatea la Judecătoria Topoloveni și nu la Tribunalul Argeș,

astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții

speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în

care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea

magistratul ce are calitatea de reclamant.

Art. 127 C. proc.

civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care

judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de

reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la

care acesta își desfășoară activitatea.

Sintagma folosită de

legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competența instanței la care își

desfășoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curtea

de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul

reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta

funcționează efectiv.

În speță, având în

vedere că reclamanții își desfășoară activitatea la Judecătoria Topoloveni și

nu la Tribunalul Argeș, nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ.,

astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Argeș, ca

instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales

și locul de muncă reclamanții.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în

favoarea Tribunalului Argeș.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-09-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2445/2014
Ședința publică din data de 26 septembrie 2014 asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2013, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justi
ÎCCJ 2015-03-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 874/2015
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, Dosar nr. 979/109/2014 reclamanții V.C., T.F., D.E., B.N., G.
ÎCCJ 2015-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 142/2015
nu sunt încălcate tocmai pentru că nu își desfășoară activitatea, la instanța sesizată prin acțiunea de față. Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin încheierea din 4 decembrie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială invocată
ÎCCJ 2015-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1346/2015
ța, situație în care își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Ca atare, competența teritorială privind soluționarea cauzei aparține Tribunalului Argeș, ca instanță aflată în circumscripția
ÎCCJ 2016-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2016
ie actul administrativ pe care instanța este datoare să îl aibă în vedere, în condițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Esențial în cauză este primul act administrativ de natură să nască, să modifice și să stingă raporturile juridice oblig
Sursă